Analize – eu nu mai inteleg nimic!

Stiu ca titlul nu ofera vreo indicatie insa chiar nu mai inteleg nimic despre… tot! Nu mai inteleg multi ziaristi care nu se gandesc mai bine inainte de a scrie articole. Vad la Bogdan Stoica pe site, adica pe pholine-ul sau, un articol in care ii considera pe cei de la agricultura prosti pentru ca masoara si controleaza fructele si legumele. De ce le controleaza? Sa fie oare gresit ca le controleaza sau sa fie bine?

Ei bine, eu cred ca ne este extrem de folositor acest lucru si cred ca acest tip de controale ar trebui extins si la marfa indigena, la acei comercianti care ne vand fructele si legumele “la rand”  sau “le palmeaza”, dupa metoda smecheriei comuniste care nici pana acum nu a disparut din sangele lor.

Pentru Bogdan Stoica si cei care se mira comentandu-i afirmativ postul, o sa explic in cateva randuri ca in tarile civilizate (nu la noi, noi nu suntem civilizati din niciun punct de vedere) legumele si fructele au preturile stabilite in functie de dimensiunile, forma si afectarea integritatii lor. De aceea, atunci cand ne uitam in ladite, rosiile sunt toate de aceeasi marime, nu sunt stricate si arata ca niste soldati gata sa-si apere patria in cazul in care agenturilii straine o ataca.

Ouale sunt si ele parca trase prin cercuri de anumite dimensiuni (in unele locuri chiar se mai foloseste metoda aceasta) si nu vezi niciodata scara magarului pe cartonasul ala minunat (le mai gasim si noi egale in cartoanele de la supermarketuri). Merele mici sunt numai mere mici si costa mult mai putin, merele mari sunt numai mere mari si costa mai mult decat categoria mentionata la inceputul acestei fraze. Vanzatorul nu amesteca niciodata aceste “caste” iar expresia “la rand” nu este cunoscuta.

Cotletul de oaie sau miel nu este plin de seu si lipsit de carne, portiunile de grasime din bacon-ul strainilor nu depasesc niciodata acea fina dunguta care este iritant de exacta pe toata traiectoria sa, carnea este transata atent si nu macelarita ca la noi, fructele si legumele sunt proaspete si tot asa.

Nu vei intalni niciodata un vanzator care sa-ti refuze dorinta de a-ti alege marul preferat din muntele ala de mere aratoase si proaspete…of, doamne, vise. Bogdan Stoica imi distruge sperantele criticand un lucru normal, o necesitate pentru ca piata din Romania sa fie una organizata, o piata in care clientul este stapanul vanzatorului/producatorului si nu este niciodata batjocorit, jignit, scuipat si chiar batut de acesta din urma. Toate masuratorile, cantaririle si controalele astea sunt necesare pentru a civiliza mitocanul din pietele nationale, acela care dicteaza pe banii tai si  se impune, patruns de nostalgia comertului voiculescian.

Si ca sa nu creada Bogdan ca este singurul impotriva caruia imi indrept sagetile critice, il aduc in discutie si pe Dragos Patraru care nu-si explica rostul grevelor din sistemul public romanesc. El ofera solutia demisiei insa daca toti oamenii aia ar demisiona, cine ar mai lucra in sistemul respectiv? Unde se va duce multimea aia de nemultumiti? Si, in plus, cand si cine va reforma sistemul asta plin de legi date aiurea, de sefi care se cred regi si care isi trateaza angajatii ca pe niste sclavi si fura de-si tarasc buzunarele pe asfalt?

Eu raman la opinia ca grevele sunt necesare atunci cand motivele lor sunt reale.

Jurnalista vertebrata

peseu. In seara asta sunt o agramata obosita asa ca dati drumul la acuze, va rog…

Analize – ancheta jurnalistica sau manipulare?

Daca in postul trecut am vorbit despre ziaristii care isi vor publicul prost, in postul asta voi vorbi de aceiasi ziaristi care sunt loviti, subit, de spiritul justitiarului… platit gras.

Nu stiu cum se face ca in ultima vreme, ziaristii au fost cuprinsi si mai tare de febra anchetelor cu tinta PD-L. Apar tot felul de mameluci pe sticla (loviti si ei de pofta vedetismului) care se pretind a fi adeptii anchetelor jurnalistice si se lauda ca au descoperit o gramada de fraude. Departe de mine gandul de a fi partinitoare si a lua apararea unor personaje care sunt campioane ale mitei de orice tip…insa ma intreb de ce aceste anchete sunt atat de incisive numai atunci cand vine vorba de culoarea portocalie? Nu am vazut aceasta insistenta in cazul altor personaje cum ar fi cele de culoare rosie sau galbena…

Nu imi pot explica acest fenomen decat prin faptul ca presa a devenit arma de lupta a unor indivizi precum Patriciu, Vantu si Voiculescu, oameni a caror coruptie (si tradare de tara) este mult mai vizibila decat in cazul uneia ca Ridzi. Sunt convinsa ca Monica Iacob- Ridzi este victima unor personaje din subordinea sa, personaje care au un caracter josnic si nu cunosc  altceva decat “smecheria” dar care, atunci cand se doreste inlocuirea lor, zbiara ca din gura de sarpe ca li se incalca drepturile.

Daca i se poate reprosa ceva Monicai Iacob Ridzi atunci acel lucru consta in faptul ca nu a fost atenta la persoanele din propriul anturaj si a lasat bunul simt sa primeze in defavoarea propriului  instinct de conservare. Ce vreau sa spun prin aceasta afirmatie este valabil pentru orice persoana cu simtul onoarei si decentei care se afla in astfel de pozitii, anume ca primul lucru ce trebuie facut este schimbarea conducatorilor departamentelor ce se ocupa cu finantele si achizitiile din institutia respectiva. Aceasta pentru ca administratia este si va ramane greu de inlocuit in Romania. Majoritatea persoanelor din pozitiile cheie sunt neschimbate iar schimbarile au loc, se pare, numai in randul angajatilor care nu au putere de decizie intr-un anumit domeniu.

Prin urmare, ” greaua mostenire” se pare ca le vine de hac multora. Desigur ca, de multe ori, autorii unor astfel de fapte sunt chiar de aceeasi culoare politica, lucru care ma ingrijoreaza din ce in ce mai mult la PD-L. Am inteles numirea pe criteriu politic insa nu am inteles, in special la nivel de administratii locale, de ce sunt numite persoane care isi schimba pe loc carnetele de partid sau persoane lipsite de valoare.

Nu inteleg ce cauta/au cautat in PD-L Prahova, spre exemplu, personaje ca Gunia, Anghel, Branza, Hornoiu…Acum, ca tot veni vorba de Dragos Gunia, voi face o mica paranteza. Am vazut, pe site-ul phonline, un articol in care Bogdan Stoica aduce acuze acestui personaj care, spre marea mea uimire, inca se mai invarte prin mediul politic si administrativ local. Bogdan Stoica are mare dreptate in ceea ce spune insa nu mai are dreptate cand, in urma unui comentariu care probabil ii apartine chiar lui Gunia, se lasa manipulat de afirmatii de genul (parafrazez): “atata ura ai in tine incat duci o campanie platita impotriva lui Gunia?”. Aici Bogdan Stoica se pierde si reactioneaza asemeni oricarui ziarist prevazator, gandindu-se ca, pe viitor, Gunia s-ar putea sa fie promovat intr-o pozitie care ar putea sa-i puna bete in roate in demersurile sale jurnalistice si …personale.

Ei bine, pe Gunia il stiu multi din presa si ii stiu si metodele, afacerile, smecheriile si toate cele care, asa cum spuneam in postul anterior, l-au facut sa “se descurce” in viata. Gunia este unul care are “scoala vietii”. Sa mai mentionez faptul ca atunci cand Anghel dorea un al doilea mandat in capul judetului, Gunia impartea banuti la votanti, prin spatele Palatului Administrativ? Nu cred ca e nevoie, pentru ca se stie ca nu erau bani publici si pentru ca totul este numai o campanie anti-Gunia asa cum dosarul lui Nastase este un “dosar politic”.

Pe de alta parte, scena in care Cosma aduce acuze altor consilieri judeteni in privinta tacticilor acestora de a fura din banul public, este de rasu’-plansu’…asta privindu-l pe cel care s-a gasit sa aduca acuze. Este uimitor, in acelasi timp, cum se gasesc personajele astea sa critice, insa, din lipsa de adversari comuni, se smotocesc intre ele.  Daca facem o mica paralela cu lumea animalelor, putem observa asemanari izbitoare. Spre exemplu, indivizii aceleiasi specii se sfasie intre ei atunci cand nu mai au hrana. E voila, cum zice franţuzu’, ca multi dintre semenii nostri sunt la fel.

Revenind la subiectul principal, sustin in continuare ca Monica Iacob-Ridzi este o victima a mostenirii din sistem. Ati vazut notele de pe documentele prin care se puneau la punct detaliile evenimentului in cauza? Expresii de genul “pă plajă” sau “vor fii” sunt corecte d.p.d.v gramatical?Aici de ce nu mai intervin criticii care ii clasifica pe unii in categorii de genul “gramati si agramati”? Deci le gasim greseli numai alora pe care dorim noi sa-i desfiintam, nu? Discutam numai despre afacerile anumitor persoane, despre coruptia unui anumit grup -ala pe care-l vrem noi si patronul nostru- ca de aia luam banii aia buni pe timp de criza, nu? Inventam coruptia la unii dar pe altii ii ocrotim…”ca sa poate fura linistiti, in continuare”, nu?

Bine ca ii publicam lui Patriciu declaratiile prin care ne anunta ca si-a vandut afacerile strainilor, adica, in traducere, a vandut ceea ce a furat de la Romania, prin intermediul lui Tariceanu,  strainilor. Un gest patriotic de-a dreptul inaltator. Acum, dansul a hotarat sa intre in afaceri ce vizeaza media si altele. Halal justitie romana…Sunt sigura ca pe Basescu l-ar fi condamnat la moarte  si l-ar fi inviat de nu stiu cate ori ca sa il mai condamne inca o data, daca ar fi fost in locul lui Patriciu.

Oameni buni, nu este vorba de faptul ca eu ii tin partea unuia ca Basescu, este vorba de puterea de a judeca obiectiv a celor ce tin fraiele tarii asteia . Puneti-va numai intrebarea : cum ar fi fost tratat Basescu daca ar fi fost in locul lui Nastase, Patriciu, Voiculescu, Vantu, Luca etc? Incercati apoi un raspuns, primul care va vine in minte si spuneti-mi ca nu am dreptate.

Ca o concluzie la toate acestea, cum pot crede eu ca in Romania se face jurnalism adevarat?  Cum pot avea incredere intr-o ancheta jurnalistica daca cel/cei care o realizeaza sunt numai uneltele intereselor patronilor lor?

PD-L-ul pierde pe zi ce trece prin faptul ca primeste in partid si promoveaza elemente ca Gunia, Branza, Anghel, Hornoiu si altii. Ei nu au ce cauta aici pentru ca nu vor actiona niciodata in directia buna. Ei vor face ceea ce stiu pentru ca, pur si simplu, nu stiu altceva. Nu pot sa faca altceva, nu sunt in stare sa faca altceva. Ei sunt de fapt urmasii comunistilor dinainte de ‘89. In ADN-ul lor exista smecheria, furtul, prostia, snobismul, pupincurismul si restul “calitatilor” incluse in aceasi categorie cu cele mentionate anterior. Este vorba de cerere si oferta pentru ca atat timp cat vor exista oameni carora le place sa fie furati, jigniti, tratati ca niste sclavi sau linsi in fund, va exista si oferta. Toti cei enumerati mai sus reprezinta numai forme ale acestui fond. Intotdeauna se vor naste si se vor numi altfel. Ceea ce trebuie facut este ca acest fond sa fie ingradit si impiedicat sa ajunga in pozitii cheie, ori greseala multora consta in crearea mecanismului care permite contrariul.

PD-L nu isi da seama ca, in timp, il asteapta soarta PNT-CD-ului, un partid ajuns sa fie condus de cel mai aprig dusman al sau, un fost securist. PD-L nu isi da seama ca fara un control strict al personajelor care se perinda prin filialele sale locale si prin politica permisiva dedicata “hahalerelor” nu face altceva decat sa ramana o statie de autobuz pe traseul politic al acestor non-valori. PD-L-ul acuza membri altor formatiuni politice de coruptie insa, in acelasi timp, le deschide usa in schimbul unor avantaje materiale sau informatii, acestea din urma dovedindu-se a fi insignifiante. PD-L-ul a ajuns sa fie populat de baietei si fetite rasfatate care isi impun ideile nu pentru faptul ca ar fi corecte sau eficace ci pentru ca slujesc infantila expresie : “asa vreau eu”.  Nu vreau sa incriminez  sau sa desfiintez PD-L-ul ,insa toate aceste realitati nu fac decat sa imi para rau ca, pe zi ce trece, sperantele mele de a vedea reformarea clasei politice si a intregii societati romanesti devin infime. Probabil ca acestea sunt motivele presedintelui Basescu de a-si reconsidera pozitia in ceea ce priveste candidatura sa pentru un nou mandat.

Jurnalista vertebrata

Analize – de ce e romanul mitocan?

Chiar asa! De ce e romanul mitocan? Pentru ca este! Cred ca asta ,in filozofie, ar putea fi numita tautologie (corecteaza-ma tu hubiţă daca nu e asa). Nu o putem nega si este acolo de cand lumea a fost facuta, la fel cum si D-zeu se pare ca nu poate fi negat desi unii dintre noi se indoiesc de lucrul asta.

In primul rand, pe langa faptul ca este mitocan si prost, romanul (in  majoritate si asta stiu ca o sa-i calce pe multi pe coada- vezi postul precedent) este plin de obsesii. Ca sa nu sara colegul Maxim in sus, trebuie sa precizez ca ma refer la postul meu in care spuneam ca poporul trebuie sa ramana prost ca asa vor jurnalistii si nu ma refer la comentariile de la acel post. Una dintre obsesiile romanilor este folosirea gramaticii si sintaxei “academice” a limbii romane …si ce mai vreti voi si tine de structura limbii romane. Unii au ajuns in asa hal incat tot ceea ce cauta intr-un text nu este sensul ci virgulele, cratimele, o litera lipsa si tot asa iar atunci cand descopera ceva de genul asta zbiara de le sar plamanii “agramatuleeeeee! agramatuleeeeeeee!”.

Ignorand faptul ca pana de curand credeam ca exista unii care isi doresc sa gaseasca virgule cat mai multe intr-un text ca sa le poata specula in a elibera criminali, violatori, devalizatori (v-ati prins cine sunt, nu?), nu am crezut ca exista unii care au fetiş-uri de genul lipsei acestor semne si pot juisa atunci cand constata acest lucru. Si acum imi amintesc cum rasfoiam cateva bloguri si am dat de un comentariu care il viza pe al meu si in care se sublinia faptul ca as fi pus gresit o cratima. Va spun ca am pierdut 10 minute incercand sa o gasesc ca sa constat, apoi, ca de fapt greseala nu imi apartine si ca este parte a interfetei acestui blog. In fine, cred ca o enervez asa de mult pe respectiva persoana incat de ciuda ca nu a reusit sa imi gaseasca in texte vreo greseala, m-a facut proprietara wordpress-ului pentru a-mi putea atribui una si a rasufla usurata ca, in sfarsit, mi-a lipit eticheta “agramata” pe frunte.

Sunt constienta ca adevarurile de aici supara foarte multe persoane si le indemn sa foloseasca hartia ziarelor  pentru a se sterge la popou, in speranta ca numele meu se va perinda pe langa acel umed orificiu si le va da satisfactia pe care atat de mult o doresc.

Acestea fiind zise, ma intreb daca greselile gramaticale ale lui Iliescu au fost vreodata remarcate de samaritenii nostri obsedati de acest domeniu…S-a facut un scandal imens si s-a ras in draci de Elena Basescu atunci cand aceasta a rostit cuvantul “succesuri” insa nu s-a insistat foarte mult atunci cand “marele orator”, Crin Antonescu, a spus “serviciuri”. Ca veni vorba de mare orator…cand va spuneam eu ca totul tine de propaganda (dragii mei colegi care ati facut jurnalismul, stiti ce e aia, nu?)…cine naiba l-a supranumit pe asta “oratorul”? Pai cum naiba sa nu ne facem de cacao cand punem etichete de doi lei, de genul acesta? Am ascultat un discurs al lui Antonescu si ma tavaleam pe jos de ras de la a doua propozitie. Suna cam asa “Suntem in plina criza…tara noastra a fost lovita de criza…”si putin mai incolo, din nou “este criza”. De aici nu am mai ras, m-am simtit jignita, asta pentru ca nu sunt retardata deloc. Nu trebuie sa imi spuna cineva de sapte ori un cuvant ca sa inteleg.

Ei bine, romanul mitocan da cu lopata numai in cine vrea el. Romanului mitocan ii plac personaje ca Vanghelie (spuneam eu ca visul prostilor este sa fie sefi peste aia desteptii), Mazare …smecherasi din astia care “au scoala vietii”. Vocabularul activ al romanului mitocan e dominat de doua stereotipii lingvistice : “se descurca” si “are scoala vietii”. Ultimul dintre ele a ramas mostenire de la Ceausescu. Intelectuala clasa muncitoare, formata din aia cu patru clase sau fara nicio clasa, avea scoala vietii. Nu ii trebuia absolut nimic. Astazi mai nimic nu s-a schimbat.

Ei bine, astia de mai sus care au trecut ca gâsca prin apa cand e vorba de scoala dar care se dau mari “gramati” atunci cand vine vorba de analize pe text…ei bine…astia, doamnelor si domnilor, nu fac nimic! Absolut nimic. Sunt membri de seama ai asociatiei frecatorilor de menta si cat e ziulica de mare sunt cu ochii pe cei care muncesc si critica. Normal ca atunci cand nu muncesti, nu gresesti. Ei bine, ei chiar asta fac. Munca lor este sa stea cu ochii pe cei care muncesc si sa fie cuprinsi de placeri orgasmice ori de cate ori amaratii aia mai fac si ei cate o greseala.

Stau si ma intreb ce dracu a facut Iliescu toata viata lui in afara de a vorbi(mult si prost) si a-i turna pe ceilalti? Ei da…are scoala vietii, un pic spoit la exterior, plimbat via Moscova- KGB- Romania, si gata intelectualul. El si sinergia sa…a fost de ajuns pentru romanul mitocan. Sa munceasca proştii, frate! Noi avem scoala vietii, noi doar le amintim, din cand in cand, lucrul asta. Noi stam si îi “corectam”.

Nu ma intelegeti gresit, nici eu nu sunt de acord cu gramezi de greseli intr-un text de 2.000 de semne insa sa ignori mesajul cuiva, mai ales atunci cand este valoros, doar pentru ca respectivul a mancat o litera, a stâlcit un cuvant…e de-a dreptul dezgustator de ridicol. Iar lucrul asta nu poate fi facut decat din prostie pentru ca rautatea tot de acolo vine.

Si chiar credeti ca daca Geoana vorbeste academic, il voi vota vreodata presedinte la cata doza de prostie zace in discursul ala? Credeti ca m-as astepta vreodata la ceva bun de la Vanghelie chiar daca ar vorbi corect si 5 limbi straine in afara de aia materna? Credeti ca stau sa caut virgula sau cratima in editorialele lui Pippidi? Sau ascult intonatia Monicai Macovei? Analizez accentul Narcisei Suciu atunci cand canta? Cat de stupid!

Metehnele astea  apartin celor care, din lipsa de argumente solide si din prostie, insista sa se lege de ceva. Am ajuns sa cred ca unii pot fi chiar atat de nefericiti…

Jurnalista vertebrata

Analize – poporul, ziaristii si prostia

Credinta mea ca majoritatea ziaristilor opteaza pentru “popor roman prost” si doreste mentinerea lui in starea aceasta este intarita pe zi ce trece. Desi in ultima vreme fenomenul jurnalistic romanesc lasa de dorit foarte mult, cei ce lucreaza in aceasta breasla par sa ignore realul si sa se imbete, in continuare, cu senzatia ca printul de presa romanesc dar si audio-vizualul stau cat se poate de bine in conditiile actuale de criza.

Pentru cei care citesc constant acest blog (autoarea lui nedand, in schimb, dovada aceleiasi constanţe…rusinica, stiu…), tin sa reamintesc faptul ca am avut parte de multe comentarii virulente atunci cand am scris ca adevaratii oameni de presa reprezinta o “diaspora” atunci cand vorbim de jurnalismul romanesc. Ca dovada, observam ca din ce in ce mai mult domeniul presa ( si aici reunim tot ceea ce inseamna print si audio-vizual) se reduce la mercantilizare si implicit rating. Acesta din urma, la randul sau, este bazat pe acelasi esantion pe care faimoasele organizatii de sondare a opiniei publice nu se mai obosesc sa-l schimbe, pentru purul motiv ca functioneaza si ele dupa aceleasi principii adica lene si, indubitabil, lacomie. De ce sa schimbe cineva un esantion atat timp cat obtine sume frumusele spunand clientului ceea ce acesta doreste sa auda? Simplu, nu?

Prin urmare, atat institutiile de sondare a opiniei publice cat si ziaristii doresc ca poporul sa ramana, in majoritate, prost. In schimb, reactioneaza teribil, atat in scris cat si pe sticla, atunci cand cineva are curajul sa traduca in cuvinte aceasta realitate. Evident ca reactia este absolut normala intr-un astfel de context. Aceasta pentru ca poporului trebuie sa i se creeze iluzia unui IQ ridicat pentru a nu se lua masurile de rigoare care pot genera schimbari apte sa determine, la randul lor, ridicarea macar a mentonului deasupra stachetei prostiei.

O gramada de analisti de ocazie, care apar si dispar asemeni unor musculite de otet,  se intrec in acuze la adresa celor care indraznesc sa spuna ca poporul roman este de o prostie legendara. Cum oare sa sustina cineva asa ceva? Cum oare sa-i jignim pe aceia care inghit, pe nemestecate, orice rahat pe care noi il imbracam in costum Armani si-l imparfumam folosind tone de sticlute de Malizia…pour homme…? Nu, nu putem face un asemenea pacat pentru ca ne-am taia craca de sub picioare.

Asadar, guvernati de apostila prostiei pusa de ursitoare pe mintile lor, ziaristii de duzina se intrec in laude la adresa unui popor de becali si vadimi, in speranta unei resuscitari jurnalistice care… pentru moment, nu poate fi contactata sau este in afara zonei de acoperire a valorii.

Jurnalista vertebrata

Analize – alegeri euro-parlamentare

Inainte de a scrie despre candidatii la europarlamentare as vrea sa clarific, din start, un anumit aspect si anume acela ca desele mele caracterizari ale reprezentantilor si ale actiunilor PD- L sunt dictate de faptul ca acest partid reprezinta formatiunea de la care romanii asteapta o schimbare in bine.

Am scos oarecum, din start, PNL-ul si PSD-ul pentru faptul ca stim politica promovata de aceste partide si ca nu ne asteptam ca ele sa se abata de la acea politica. In orice caz, voi face scurte comentarii la adresa acelor partide, axandu-ma insa pe formatiunea amintita la inceput, adica PD-L.

M-a uimit campania anemica a PSD-ului din acest an, de la euro-parlamentare. Observand insa atitudinea “marelui parlamentar” PSD-isto – european, Adrian Severin, tind sa cred ca PSD-ului nu-i prea pasa de EU si mai repede isi pastreaza banii pentru o campanie incisiva la prezidentiale. Ma bazez pe capacitatile mele de ghicitoare in ghiocul automatismelor politice si sper sa tineti minte aceasta afirmatie. Si daca tot am amintit de Severin, pot spune ca o alegere mai proasta pentru a reprezenta Romania in parlamentul european, din partea PSD, nu o puteau face decat liderii acestei formatiuni politice. Si asta pentru ca PSD-ul a avut in permanenta talentul deosebit de a-si strivi valorile si a promova nulitatile.

PNL: miscarea ingenioasa a PNL-ului de a-si schimba fostul lider, Tariceanu, cu actualul, Crin Antonescu, a reusit, intr-un mod uimitor,  sa pacaleasca prostimea care se pare ca a uitat tacticile smecheroase ale hotilor ce au praduit bugetul Romaniei. Miscarea nu are rolul decat de a distrage atentia de la furturile uriase care au fost incurajate de Tariceanu si echipa sa. Pentru ca daca poporul roman a uitat, vin eu sa amintesc faptul ca nea Crinuţ era un vasnic cavaler al lui Tariceanu, dand cu gura in emisiunile televizate despre cat de destept ii este seful de trib. Si cum teatrul ne este a doua natura…asta daca ne amintim ce piesa de prost gust a fost pusa in scena, in 1989, sub numele de “Revolutia romana”…productia PNL, “Tariceanu versus Crin”(sau invers), ar putea foarte bine sa ne lase reci. Se pare insa ca lumenul gandirii poporului roman este intotdeauna ingustat cand vine vorba de situatii de genul acesta. Daca ne mai gandim putin ca femeile din Romania voteaza intotdeauna cu ovarele, la fel cum si barbatii o fac cu fuduliile, nimic nu mai mira IQ-ul omului mai “rasarit”. Credeti oare ca PNL-ul va face altceva decat a facut pana acum? Adica sa fure si sa-i lase pe altii sa se descurce dupa? Nu, deloc. Asta le este linia de secole. M-a mirat hotararea primarului Volosevici de a-i sadi o steluta lui Quintus pe pietonala. Oribil zau…sa faci dintr-un colaborator de seama al securitatii o valoare a ploiestenilor. O, doamne, ce timpuri traim…Ţuţea avea dreptate cand a spus ca a facut atatia ani de inchisoare pentru un popor de idioti, iar Dragos Patraru la fel cand a zis ca, in Ploiesti, hora PNL- PDL este mai stransa ca nicaieri.

PD-L: am impresia ca randurile acestui partid sunt formate din panarame reciclate, oameni care provin din fosti membri ale altor partide. Si ca sa fie cat mai rau pentru cei care au sperat intr-o schimbare, atunci cand au votat, oamenii astia nu provin nici macar din elitele acelor partide. Sunt doar niste smecheri, niste hoti, care-si disimuleaza apucaturile la fel cum un cameleon se foloseste de avantajele pe care i le-a oferit natura. Mimeaza sinceritatea, mimeaza bunele intentii insa, in adancul sufletului lor, raman niste materialisti preocupati numai de castigul si promovarea intereselor proprii. Culmea este ca banii lor le asigura painea si cutitul iar oamenii valorosi care se gasesc in partid raman numai simpli  membri aflati implicit la cheremul mocofanilor dornici de apreciere. Aprecierea este castigata, de fapt, pe spinarea celorlalti pentru ca prea bine stim ca avantajul ramane…al calaretului. Ei bine, toate lucrurile astea ma fac sa cred ca PD-L-ul este un partid de reciclati, lucrul pe care il va resimti mai tarziu cand va pica in dizgratie si va sfarsi, redus la tacere si faramitat, asemeni PNŢ-CD-ului. De abia astept momentul in care PSD-ul va reveni la conducere si toti reciclatii aia isi vor schimba carnetele de partid portocalii cu cele rosii, pe care si le-au suspendat temporar. De ce cred ca PSD-ul va reveni la conducere? Pentru ca sunt eu o PSD-ista convinsa? Nu, deloc. Pentru ca Romania este prin natura ei comunista, rosie, si populatia sa are un nivel de inteligenta extrem de scazut. Noi niciodata nu am avut o dreapta puternica si de putinele ori cand aceasta anemica dreapta a preluat conducerea, ori a fost macelarita de cartitele sau reciclatii din interiorul sau ori a fost inlaturata de la conducere de prostia majoritatii.

Sper insa ca macar PSD-isti sa-si schimbe liderul pentru ca o tara condusa de Geoana ar fi de rasul globului. Cat despre parlamentul european, acesta nu este altceva decat o “fiţă”. Si spun asta pentru faptul ca Europa nu a stiut niciodata sa ia o pozitie fata de situatiile tensionate ce s-au abatut asupra statelor ce-i intra in componenta sau asupra celor din afara granitelor EU. Consiliul european a stiut numai sa se intruneasca si sa vorbeasca inutil la microfoanele din dotare, repetand “trebuie luata o pozitie” dar nefacand, practic, nimic. Si atat timp cat consiliul EU face parte din asociatia frecatorilor de menta a epocii pe care o traim, alegerile astea nu prea au cine stie ce valoare in afara de cea a prestantei individului care merge acolo pentru a ne reprezenta. Pentru ca, oricat de blamata ar fi Elena Basescu, o prefer pe ea in locul unui Vadim, Becali sau restul. Asta daca ar fi sa-mi iau ca punct de referinta “ceilalti”. Daca ar fi vorba insa de punctul de referinta “valori” atunci nu prea am avea pe cine sa trimitem in afara de Monica Macovei.

Jurnalista vertebrata

Analize – Discriminati sau discriminatori?

Intotdeauna am militat pentru drepturile persoanelor cu handicap. In orice context, atunci cand situatia ivita era mai mult sau mai putin legata de acest subiect, am incercat sa sensibilizez persoanele sanatoase, sa le fac sa priveasca acea situatie din unghiul unui individ cu dizabilitati. Nu mi-au placut niciodata situatiile in care defectele fizice congenitale sau cele dobandite  in urma unui accident au constituit un motiv de amuzament sau de batjocura si am intervenit, mustrandu-i pe cei care nu erau constienti de raul pe care atitudinea lor il producea acelor persoane.

In ultimul timp insa,  am observat ca multi dintre aceia care se considera discriminati sunt de fapt mari discriminatori. Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca numarul lor nu este unul insignifiant si ca imperfectiunea lor cauzeaza nevoia de perfectiune in cazul altora. Daca ar fi sa transpunem aceasta situatie intr-o viziune populara, am putea spune ca multi dintre ei vad paiul din ochii altora dar nu vad barna din ochii lor.

Asa zisul “gay fest” din acest an( din Romania) mi-a demonstrat, pe de o parte, nivelul de inteligenta al majoritatii ce ne formeaza natia si, pe de alta parte, sictirul comunitatii gay din Romania fata de aceasta stagnare intelectuala a poporului roman. Acest sictir s-a manifestat prin faptul ca, spre deosebire de anii trecuti cand comunitatea gay participa in numar mult mai mare la acest tip de manifestatii, anul acesta nu s-a mai obosit sa isi consume energia incercand sa demonstreze unor obsedati (hetero)sexual(i) ca legatura dintre doua persoane nu se reduce numai la copulatie. Desi in aceasta situatie cuvantul “copulatie” nu este tocmai potrivit, dat fiind faptul ca definitia sa in DEX este oarecum peiorativa, sper totusi ca ati inteles esenta frazei de mai sus.

Am citit o gramada de comentarii la articolele din ziarele ce au incercat, in felul lor, sa redea cronologia evenimentului amintit mai sus si pot spune ca nici nu ma asteptam la altceva. Asta pentru ca, in fiecare an in care au loc astfel de manifestari pe plan national, vad aceleasi comentarii caracterizate prin prostie si ura. Cuvantul care domina aceste comentarii (in afara de puzderia de injuraturi ce implica falusuri si alte organe) este “normalitate”. Ei bine, normalitatea asta inseamna de fapt o… anormalitate. Cum oare ai putea sa definesti “normal” un individ care si acum iti invoca un zeu atunci cand nu-si poate explica un lucru? Cum ai putea defini “normal” un individ care injura de mama focului intr-un comentariu de trei randuri,  argumentand asta prin faptul ca se teme ca nu cumva vreunul din copii sa nu-i fie “corupti”? Oare injuraturile alea din comentarii sunt atat de normale si chiar nu vor fi citite de tineri? Cum ai putea defini “normal” un individ care in viata lui nu a citit Biblia insa e in stare sa-si omoare semenul numai pentru ca popa i-a zis ca ala e un pacatos? Oare “normalitatea” cuprinde si dusul la curve urmat de raspandirea sifilisului…la alte curve…si chiar condamnarea sotiei la acest calvar si poate chiar blamarea ei?

Oare normalitatea asta inseamna sa bei cat cuprinde, sa faci copii cu duiumul, sa-i trimiti la cersit si sa profiti de pe urma lor? Si cand iti bati nevasta… beat fiind …aia tot normalitate e? Atunci cand furi, cand faci abuz de putere, cand inseli, cand iti bati joc de oameni, cand sfidezi legile, cand violezi, cand omori…aia tot normalitate se cheama? Prin urmare, normalitatea se identifica cu heterosexualitatea. Nu conteaza nimic altceva decat sa fii heterosexual! Atunci poti sa fii linistit pentru ca esti normal! Mi se pare ca suna ca o reclama: normalilor…dormiti linistiti, heterosexualitatea vegheaza pentru voi!

Si cum le poti cere, cu nonsalanta, semenilor tai sa te accepte asa cum esti -atunci cand dumnezeul cel mult laudat a demonstrat inca o data ca e departe de a fi perfect si te-a “blagoslovit”  cu vreun strabism, cu un membru mai scurt sau stramb, cu o cocoasa sau cu vreun accident care ti-a rapit fericirea de a-ti simti corpul un tot unitar- atat timp cat nu faci altceva decat sa-i critici pe altii care sunt la fel ca tine?! Cum poate o persoana cu handicap sa critice o alta persoana cu handicap?

Este ca si cum cocosatul de la Notre Dame ar rade de un altul din categoria sa! Toti suntem handicapati, toti avem vicii, toti avem pacate. Si cu toate astea, cele mai nenorocite si mizere caractere umane pledeaza “not guilty” si arunca bolovanii in semenii lor. Aceasta e frumusetea prostiei…nu doare niciodata si e nesfarsita.

Dincolo de toate acestea, cei care isi exteriorizeaza prostia au pretentia ca noi, ceilalti, sa nu-i criticam deloc. Ii admir pe oamenii care, necunoscand un cuvant, se abtin de la comentarii si spun sincer “nu stiu”. In acelasi timp, ii detest pe cei care considera ca daca fac parte din prima generatie care defecheaza la portelan, se transforma pe loc intr- o enciclopedie , acest lucru scutindu-i de fapt de lectura. Si uite asa incep ei sa abereze, confundand curva cu homosexualul si pe acesta din urma cu pedofilul si de ce nu, cu zoofilul la care mai adauga putina necrofilie si pe toate astea le asezoneaza cu o strigatura din aia traditionala “sa-i omoram ba, baga-mi-as…”(stiti voi brandul lui Freud).

Toate astea fiind zise, incep demonstratiile anti-gay. Grupurile de aici nu sunt altceva decat o adunatura de indivizi dominati de prostie, habotnicie si violenta. Pretind insa ca se simt amenintati de un grup de beleuzi, multi dintre ei nefacand altceva decat sa defileze imbracati similar cu aceia care participa la carnavalul de la Rio. In plus, unii tin chiar sa ne demonstreze cat de barbati sunt ei si incep sa construiasca scenarite cum ca daca indrazneste vreun gay ” sa le puna mana pe cur” atata-i trebuie! Pumnul lor de “barbat adevarat” se opreste in nasul aluia sau in alte parti ale corpului, dupa preferinta. Eu am inceput sa iubesc astfel de evenimente. Si asta pentru ca ma amuza nespus de mult indivizii descrisi mai sus care demonstreaza, prin ceea ce spun, ca sunt mult mai aplecati spre hedonism decat oricare altii. Pentru ca daca atunci cand vezi o pereche, fie ea de heterosexuali sau gay, si primul peisaj creat de imaginatia ta se rezuma la doi trazniti in pielea goala care fac sex… atunci deja ai o problema.

Si pe cand multi dintre noi nu vedem in acest gay fest decat o amenintare la adresa heterosexualitatii, un lucru rau, un pacat, realitatea este cu totul alta. Acesti gay, care ies an de an pe strada pentru a-si cere sau ocroti drepturile, ne demonstreaza, de fapt, ce inseamna sa fii unit. Pe langa ei, noi suntem lasi. Si asta pentru ca niciodata nu sarim in ajutorul colegului de serviciu atunci cand seful isi bate joc de el si nu-i plateste orele suplimentare la fel cum nici altii nu sar in ajutorul nostru, pentru ca niciodata nu iesim cu totii in strada sa luptam impotriva coruptiei din sistem, pentru ca intotdeauna suntem orbiti de lacomie care ne dezbina si ne poarta, pe zi ce trece, si mai departe de acea normalitate pe care pretindem ca o reprezentam.

jurnalista vertebrata

Analize – simple rationamente logice

Incerc, de astazi, sa supun atentiei cititorilor o serie de analize ale vietii sociale din Romania si nu numai. De asemenea, sper sa postez mai des pe acest blog pe care l-am cam ignorat, ce-i drept, in ultima vreme, din lipsa de timp. Posturile vor aparea sub denumirea generala de “Analize”, denumire la care voi adauga un indiciu a ceea ce voi prezenta in textul postului. Astazi nu am recurs la acel indiciu, dat fiind faptul ca rubrica de mai sus  este la debut si ca fara o explicatie, nimeni nu ar fi stiut despre ce e vorba.

Acestea fiind zise, hai sa incepem… cu inceputul. Si pentru ca, in Romania, viata noastra cea de toate zilele este dominata de politica, rubrica va debuta cu un subiect din aceasta categorie. Voi incerca descrierea succinta a realitatii din spatele gogomaniilor politice, acele gogomanii pe care toti le cunoastem sub numele generic de “mesaj politic”. In primul rand, nu trebuie sa credeti niciodata intr-un mesaj politic emis de vreunul din partidele din Romania. Si asta pentru ca, in ciuda numeroaselor titulaturi si platforme politice, in Romania nu exista diversitate atunci cand vorbim de viata politica. Nu va lasati inselati de cateva floricele care-si itesc petalele de sub mormanul de frunze uscate… acelea reprezinta minoritatea in acelasi procent  in care moralitatea guverneaza astazi lumea. Romania este guvernata de imoralitate, de aceleasi personaje care din ‘89 incoace au grija sa ne faca viata si mai grea contrar discursurilor politice pe care le lanseaza din patru in patru ani.

Si ca sa nu o mai lungesc atata, hai sa rupem pisica in doua si sa vedem rationamentul gol-golut. Un partid aflat in opozitie doreste sa preia puterea. Prin urmare, lanseaza acuzatii la adresa partidului care detine puterea in momentul respectiv. Majoritatea acestor acuzatii vizeaza modul dezastruos in care este investit banul public si, bineinteles, furturile sau jaful din banii publici. Pana aici totul este clar si am putea crede ca membri acelui partid vor, cu adevarat, sa opreasca acest dezastru. Insa, observam cu stupoare ca, presimtind “scufundarea barcii”  in care se afla, membrii celuilalt partid aplica o strategie care ii ajuta sa se mentina la suprafata, adica saltul in cealalta barca.

Aceasta strategie functioneaza ireprosabil atunci cand exista…ce credeti??? Finantele!!  ” Cariile” se apuca sa finanteze partidul cu sansele cele mai mari de castig, sfarsind totodata prin a fi primiti in cadrul acelei formatiuni. Procesul este asemanator cu spovedania. Pacatosul incalca toate regulile, desfatandu-se in voie in placerile vietii, apoi, din cand in cand, trece pe la preot unde se reseteaza “kilometrajul”  si o ia de la zero de parca nici nu s-ar fi faţâit vreodata pe strazile cu sens interzis.

Dar ce se intampla cu mesajul politic? Ei bine, mesajul politic e una si realitatea e alta. Dintr-o data furtul din banii publici este acceptat daca individul finanteaza serios partidul ce-si doreste puterea. Ochii se inchid toleranti, discursurile continua in acelasi mod iar cei care ar trebui pedepsiti raman tot acolo, transformandu-se in oameni de baza ai formatiunii politice ce-i  succede la putere celei vechi.

De fapt, cei pedepsiti sunt numai aceia care ” fura din banul public si nu ne dau si noua”. Si uite asa, in Romania, nu exista PSD, PDL, PRM si altii P…P…exista numai minoritate morala si majoritate imorala. Atat si nimic mai mult.

Jurnalista vertebrata

Ridiculitatea TV

Nu mi-a venit sa cred in ce criza de subiecte sunt “profesionistii” de la Realitatea Tv care, de-a lungul timpului, a devenit “Ridiculitatea TV”. A trebuit sa vina un cutremur neinsemnat ca sa imi dau seama ca am dreptate atunci cand spun ca in Romania nu exista jurnalism ci numai panicarzi si tabloidizare.

Sunteti incredibili!

Jurnalista vertebrata

Deconcentrate

Pofta de putere dar si nesimtirea celor multi au determinat actualul guvern sa nasca o ordonanta care se constituie ca un alt impediment in propulsarea valorii acolo unde îi este locul. Pe scurt, PNL-istii nu doresc sa paraseasca fotoliile caldute desi acum patru ani au preluat aceste fotolii in acelasi fel.

Omul este o jigodie… dicton “general valabil”. Ca urmare, ce pretentii de fair play putem avea de la el? Normal…niciuna! In consecinta, noua ordonanta interzice unei persoane sa aiba optiunea de a nu fi membru de partid. Ganditi-va ca eu, spre exemplu, nu voi putea ajunge niciodata la conducerea unei institutii de acest fel daca nu am carnet de partid(partidul majoritar), chiar daca sunt mult mai capabila decat altii. Voi fi obligata sa ader la formatiunea care “face jocurile” si chiar si asa, voi avea de concurat cu ligaii de seama. Dintr-o data, acest lucru este un motiv in plus de a ne scoate din randul tarilor care pretind a-si respecta cetatenii.

Eu propun o ordonanta de urgenta prin care sa se introduca obligativitatea schimbarii carnetelor de partid pentru a nu se mai pierde atat timp cu schimbarea multimii de incompetenti ai acestor deconcentrate atat de …”concertate”.

Jurnalista vertebrata

Cronicuţă

Nu am mai scris de mult timp insa am fost ocupata. Cand spun asta, nu va ganditi numai la sarbatorile care au venit peste noi cu oua si cozonaci si cu  falsa piosenie la care poporul asta a batut recordul, ci ganditi-va la viata noastra de toate zilele care ne tine ocupati chiar si atunci cand nu ne dorim acest lucru.

Privind inapoi, ca sa fiu si eu in ton cu retrospectivele de sezon care populeaza canalele tv nationale si locale, pot spune ca au fost cateva evenimente care mi-au captat atentia si pe care le voi mentiona, pe scurt, in randurile de mai jos. Desigur nu va lipsi si opinia mea concretizata intr-o scurta descriere pentru fiecare in parte.

In primul rand Roberta Anastase a renuntat la Gamalet. Mai tineti minte ca de cand auzisem ca l-a ales consilier de imagine am spus ca aveam si eu ceva pretentii si m-am declarat mai mult decat dezamagita de alegere? Ei da…eu si profetii din Biblie, cum “clarvizuiesc” eu ca nimeni alta…

Am citit o gramada despre curatenia aia la care au fost invitati consilierii locali ca sa dea exemplu frumos populatiei asteia cu bun simt din Ploiesti. Sunt de acord cu Patraru aici si consider ca revolta sa impotriva muncii patriotice se bazeaza pe argumente pertinente. Ne-am intors in comunism…de fapt nici macar nu ne-am clintit o clipita de acolo. Hai la munca patriotica dragi semeni ca degeaba platim si operatorul de salubritate dar si organele de ordine. Cat despre cei 7 ani de acasa…ce sa mai vorbim? Am zarit, in imaginile difuzate pe canalele Tv locale, mai multe personaje care au venit la curatenia asta imbracate in …costum! Minunat! Fara sa intru in tagma nesimtitilor, eu nu vreau sa vin un minut sa adun vreo hartie chit ca o vad in fata blocului sau pe spatiul verde. De ce? Pentru ca, pe cand eram eleva si mandra pioniera (apoi utecista facuta cu forta ca asa era modern) ieseam impreuna cu bravul colectiv al clasei mele sa adun rahatii si mizeriile educatei clase muncitoare care se sparcaia prin tufisurile orasului. Si faceam asta fara manusi, desi niciodata nu eram eu cea care “asezona” vegetatia orasului cu produse din gama prezentata mai sus. Merg pe principiul ca exista destule scoli de corectie si destule puscarii care sa furnizeze forta de munca pentru o varietate de activitati de acest fel. Voi nu credeti? Evident ca totul a fost un fel de precampanie electorala insa sa o chemi pe Roberta Anastase de la Parlament sa varuiasca un pom este putin deplasat. Locul ei nu este la varuit si nu vorbim aici de faptul ca a onorat invitatia ci de faptul ca ar trebui sa ne maturizam putin in sensul asta.

Eliberarea lui Gigi Becali…demonstreaza inca o data aberatiile justitiei din Romania dar si balbaielile acesteia atunci cand isi fac aparitia verzisorii. Am vazut cine cerea eliberarea lui Becali si cred ca ati vazut si voi. Ce am vazut eu: tigani, babe si mosi fanatici. Nu mai punem copiii tiganilor pentru ca astia sunt totdeauna scosi in fata. Stie Becali de ce imprastie bani si cui imprastie, nu?

Eiiii…si am lasat pentru sfarsit ….sarbatorile de paste. Dragii mei, minunatele sarbatori de paste si craciun, atunci cand piosenia ne umple sufletele, postul ne improspateaza karma si devenim mai buni, mai ingaduitori mai blah blah blah. Ati observat ca piosenia este direct proportionala cu rautatea? Cei mai ai dracului, cei care fac rau non-stop, cei care te injura si care nu pierd niciun moment sa-ti serveasca o lopata in cap, ori de cate ori iti iţesti capul din groapa aia mare si neagra, aia sunt cei mai bisericosi. Si nu conteaza daca te-au injurat cu un minut in urma…nuuuuu…cand vine popa cu cadelnita aia si isi scutura smocul de busuioc in capul lor…au uitat totul si iti zambesc suav de parca ar spune “ioooo???noooo, nu eram eu ala. Hai iubeste-ma, semenule, ca asa zice domnul!”. Mie imi este, sincer, scarba. O scarba de aia cronica. Va rog sa ma scuzati daca ma opresc brusc insa, desi am incercat din rasputeri sa redau in cuvinte aceasta scarba, nu pot. Si nu pentru ca nu le-as gasi ci pentru ca nu exista. Vorba aceea…o grimasa face mai mult decat 1.000 de cuvinte!

Jurnalista vertebrata