Analize- in loc de epilog…

Nu am mai scris de mult timp. Daca ar fi sa gasesc motive, as enumera pagini insa cel care merita cu adevarat sa fie mentionat aici este ca mi-e scarba. Un sentiment pe care il traiesc permanent alaturi de acela de om fara speranta. Sunt un promotor al convingerilor dreptei insa (repet ) nu vad nimic de dreapta in tara asta decat la nivel de discurs. In ultima vreme, probabil nici la acest nivel. Nu cred ca voi mai scrie pe blog pentru ca mi se pare ciudat sa depun acest efort atat timp cat nimeni si nimanui nu-i pasa sa indrepte ceva si nimeni nu ia in considerare opiniile bine sedimentate (argumentele logice). Romania este tara in care toti cei care conduc sunt atotstiutori. Traim intr-o tara in care, peste noapte, odata cu postul de conducere, se nasc dumnezei.
Postul acesta se adreseaza tuturor cititorilor blogului de fata. Multi dintre voi ati calatorit prin tari straine, altii poate chiar v-ati stabilit acolo pentru a munci si, probabil, exista si o categorie care inca nu a intreprins nicio “escapada” de acest fel. Pentru cunoscatori si necunoscatori, concluziile la care toti veti ajunge la un moment dat in viata voastra vor fi ca Romania este intr-un mare impas de ordin moral si social tocmai pentru ca politicul a patruns, cu violenta, in tot ceea ce locuitorii acestei tari traiesc. Desi multi dintre romani ar prefera ca acest lucru sa nu se intample, din pacate se intampla in continuare ajungand sa ne secatuiasca de forte. Lipsa valorilor a dat nastere, printre altele, unei clase de politicieni rapace, imberbi, cu gandiri si purtari maladive, predispusi la hedonism. Scena politica romaneasca s-a transformat intr-o groapa de nisip acolo unde adultii infantili se cearta pentru o galetusa si o lopatica, pe care le cred deosebite de alte mii de asemenea jucarii, cu aceeasi compozitie si de aceeasi culoare. Toti au devenit “daltonisti”, toti vad numai propriul interes in tot ceea ce ii inconjoara. Ca o consecinta a acestor fapte, Romania intreaga vibreaza in acelasi ritm cu ei, se imparte in categorii in functie de culorile politice, dand nastere la conflicte, lupte viscerale atat la nivel de discurs cat si la propriu, intr-un cuvant la o stagnare pe toate planurile. Romania este blocata. Avem un presedinte care a devenit incredibil de influentabil, in ale carui discursuri revin obsedant si iritant teme de genul: mogulii, Iliescu, PSD, opozitia. Tin sa-i transmit presedintelui, cu aceasta ocazie, ca Romania nu este o tara care apartine numai retardatilor si ca aceste capitole au fost intelese insa asteptam de acolo de sus, de la guvernare,  si o solutie reala, nu numai discursuri de sorginte social-democrata, in care se da vina pe “vicisitudinile” de orice fel de dinainte de venirea PD-L la guvernare sau ni se spune mereu: “nu putem pentru ca…”. Ce mai tin sa-i transmit presedintelui este ca atat timp cat toleranta se manifesta preferential, adica fata de oamenii ” de casa” care intotdeauna ies curati si li se iarta toate greselile, nu va exista in Romania un real progres iar discursurile isi vor pierde credibilitatea.

Ajungand la concluzia ca nu voi vedea in tara aceasta un real progres , niciodata, ca voi auzi mereu discursuri in care se incrimineaza personaje controversate dar niciodata nu se gasesc caile pentru a le pedepsi, ca in loc sa se reformeze in mod real toate sectoarele economico-sociale se inmultesc taxele si se inrobesc tot cei care isi fac datoria fata de societate, ca am ajuns din nou la indemnul “munciti” asa cum odinioara ni se spunea si de catre Ceausescu sau Iliescu(cred ca scaunul de la Cotroceni e daunator sanatatii oricui), ca totul in Romania este dictat politic oricine ar fi la guvernare si ca indulgenta si toleranta se dicteaza in functie de cotizatia la partid, campanie sau linsul in fund, eu ma retrag. Ma retrag din a mai emite opinii si vreau sa-i fac fericiti, in sfarsit, pe cei pe care i-am facut nefericiti atunci cand am inceput sa scriu pe acest blog.
Nu pot crede ca in Romania anului 2010, stam sa ne jucam cu declaratiile politice pe unde apucam, ca suntem mereu intr-o campanie electorala, ca promovam coruptia in toate domeniile, in special in presa, prin mituirea jurnalistilor (avem gruparea pro-PDL si gruparea pro-PSD care improasca insulte de orice fel pe unde poate), ca desi ne autointitulam “de dreapta” suntem in fapt, de stanga, prin impartirea generoasa a banilor (luati de la cei ce muncesc) la asistati, ca mintim fara scrupule si ca o tara intreaga e lenesa si ingalata pe cand cei din guvern sunt singurii care muncesc. Nu pot crede ca in 2010, pe cand multe tari din UE au facut progrese, tocmai pentru ca nu si-au imbolnavit societatea cu certuri politice si ca au actionat in interesul popoarelor lor, Romania este o scena imensa dominata de “judo” politic. Categoriile sociale, in special cele definite prin “aia de la privat” si “aia de la stat”, au ajuns sa se certe pe paginile virtuale ale ziarelor, invrajbite fiind de reformele handicapate ale unor nehotarati; de fiecare parte a baricadelor politice se prezinta justificari care ne sfideaza inteligenta si ne umilesc; oameni care au facut evaziuni, au dat tunuri sau chiar sunt banuiti de crime se plimba liberi printre noi; categorii sociale sunt defavorizate pe cand altele sunt favorizate si asta se face in detrimentul valorii. Exemplele sunt multe…In final, nu vreau decat sa le reamintesc celor care-i acuza pe altii de manareli si caiete de sarcini cu dedicatie, ca acelasi lucru se intampla si in tabara lor. Pe de alta parte, din nou insist asupra faptului ca Romania nu este o tara a handicapatilor mintal si ca negocieri prin email chiar mi se par culmea prostiei. Stiu ca PSD-istii nu prea au minti luminate si ca sunt loviti de flacari, de diverse culori, dar sa cred ca au ajuns sa negocieze miliarde prin intermediul unui email, imi vine foarte greu.  Inca o data, aceasta strategie dovedeste ca Romania este bolnava de comunism, ca in Romania nu conteaza decat voturile, cu precadere ale pensionarilor pe care se bat formatiunile la putere. Imixtiunea politicului in tot ceea ce inseamna Romania a declarat nula calitatea produsului scolilor romanesti si a creat, in schimb, diferentierea acestora in functie de opiniile unor personaje politice, respectiv: absolvent al facultatilor de stat si absolvent al facultatilor particulare. Desigur ca politicul a patruns adanc in relatiile de familie, starnind certuri intre soti sau parinti si copii. Aceste lucruri nu vin decat sa demonstreze ca Romania nu are o clasa politica capabila sau, mai bine spus, nu are clasa politica. Altfel, politica nu s-ar mai face de oricine si la orice colt de strada.
Imi mentin opinia ca Romania nu a avut si nici nu are la ora actuala un lider capabil sa-l concureze pe Basescu, nu Basescu de azi care, inconstient, s-a prins in hora alimentarii scandalurilor politice care stopeaza Romania din a progresa, ci acel Basescu din primul mandat. Asta pentru ca, dupa cum vedeti, liberalii nu au fost niciodata oameni de onoare si s-au prostituat politic in functie de avantaje. Ca exemplu concludent: Prahova, la judet PNL are ordin sa fie de partea PSD iar la oras sa fie cu PD-L. Ce ar fi de adaugat: Crin e penibil, Ponta la fel pentru ca nu e altceva decat o marioneta promovata si condusa de oameni ca Iliescu si Nastase, desigur, din umbra. Pe Geoana nu-l mai descriem pentru ca ne obosim degeaba.

Cu parere de rau constat ca Romania a ajuns o tara a penibilului, cu oameni tristi si stresati, bolnavi si exploatati de urmasii comunistilor. Nimic nu s-a schimbat ceea ce imi certifica faptul ca odata pornit pe un drum gresit, e foarte greu sa gasesti calea cea dreapta. Ii regret pe tinerii care au murit in ’89, animati de aceleasi sperante ca multi dintre noi.

Cu bine…

Analize – eu nu mai cred in vorbe

Azi, presedintele vorbea cu Rodica Culcer la TVR.  Am privit acel dialog strict 10 minute, apoi i-am lasat vorbind pentru altii. Eu nu mai cred, nu mai cred in vorbe. Am prins exact pasajul in care presedintele spunea ca in perioada 2009 s-au facut reduceri in sectorul bugetar si s-a economisit , asta ca o replica la afirmatiile Rodicai privind consumul resurselor statului si reformele dure din prezent, determinate de acestea.

Eu stau si ma mir pentru ca tot ceea ce aud definit ca “reforma” este reprezentat prin reducerea sectorului  bugetar, taierile de personal si salarii si…atat. Eu nu aud de reforma in justitie, de aplicarea legii cu repercusiuni asupra celor care o incalca, cu verdicte de genul celor de peste granita “200 de ani de inchisoare cumulativ”, cu pedepse aspre pentru evaziuni, cu acele confiscari de averi si proprietati atunci cand au fost insusite prin incalcari ale legii. Nu, nu aud asta. Aud numai de taieri, scumpiri, micsorari de salarii, mariri de taxe si impozite. Economia se taraste mentinuta de fitosii astia care devalizeaza si apoi isi satisfac hedonismul, profesionalismul este dictat de carnetul de partid, nimic nou in Romania de dupa 20 de ani. Pacat ca Dumas a murit, macar mai aveam o speranta in muschetari.

Acum avem o Romanie a celor doua maini stangi. Dreapta nu au mai avut de transplantat si au mai pus o stanga. Ca vorba aia…merge si asa…

Analize- securitatea tarii si… presa

Vorbeam, intr-un post anterior, despre modul relativ nou al presedintelui de a trata problemele de orice fel. In campania electorala, Traian Basescu spunea ca nu va mai face greselile pe care le-a facut in primul mandat. Atunci gandeam ca se va mobiliza si mai mult pentru a lupta impotriva coruptiei, asa dupa cum prea bine spunea. Cred ca presedintele a avut dreptate, nu mai face greselile din primul mandat dar…face altele. Una dintre acestea pare a fi si cea de includere a “atacului de presa” in strategia de aparare a tarii. Ce are una cu alta, in afara de faptul ca presa este doar o unealta in orice tip de atac, sincer, nu stiu. Doar observ ca presedintele a obosit si a devenit din ce in ce mai credul in privinta aberatiilor comunicatorilor, consilierilor, ministrilor si a altor extraterestri care il inconjoara.

Cred ca presedintele nu isi da seama ca atacurile presei fac parte dintr-un arsenal de razboi folosit de o buna bucata de vreme de diferite grupuri de interese apartinand unei societati corupte. Nu isi da seama ca presa romana nu a avut un ghid de trecere de la tipul comunist la cel capitalist si ca aceasta trecere a fost facuta sub atenta supraveghere si indrumare a unor diletanti. Fenomenul acesta e cunoscut si in strainatate, intr-o masura mai mica sau mai mare. Nu exista presa ci dezinformare si inventii, in marea lor parte. Caracterul unui popor e reflectat de presa din tara respectiva. Popor corupt, presa corupta. Popor imoral, presa imorala. Toate institutiile unei societati reflecta situatia morala a acelei societati, nivelul acesteia.

Sub aceasta motivatie, cred ca ar fi trebuit actionat in momentele in care tentatia de a socoti presa un atac la siguranta nationala i-ar fi dat tarcoale presedintelui. Exemplul concludent apartine aceleiasi Monica Macovei, cea care cu pretul imaginii sale a decis sa nu stirbeasca in niciun fel libertatea presei. Cred ca ne amintim cu totii cand, in incercarea de a reforma justitia, Monica Macovei devenise tinta favorita a inventiilor presei, acuze care au depasit limita oricarui bun simt, invinuind un om obosit ca ar fi fost sub influenta alcoolului.

Nu presa in sine trebuie considerata ca o amenintare a securitatii statului ci oamenii care activeaza in acest domeniu, oameni care trebuie pedepsiti, conform legii, in acelasi fel in care ar trebui pedepsit orice individ care o incalca. Si asta, fara derapaje. Monica Macovei a fost constienta de faptul ca o interventie de acest gen poate degenera intr-o suprimare a libertatii cuvantului daca ar fi folosita cu rea intentie.

Mai nou, se pare ca derapajele politice se mostenesc genetic, Elena Basescu lansand atacuri la adresa Monicai Macovei. Personal, cred ca aceste atacuri nu sunt fondate. Vreau sa repet ca nu am considerat ca Elena Basescu si politica ar avea ceva in comun, bineinteles luand ca reper portretul real al parlamentarului. In schimb, dreptul ei de a candida si a fi aleasa in parlamentul european se justifica in momentul in care candidaturi ca ale lui Gigi Becali sau Vadim Tudor au fost admise. Dupa cum spuneam mai sus, nivelul intelectual al unei societati, dar si cel moral, sunt date de membri acelei societati si nu de uneltele folosite in scopul organizarii acesteia.

Analize- maca maca maca…

Puteti sa ma contraziceti sau nu, insa asta e tot ceea ce auzim din ’89 incoace in Romania, niste măcăneli fara numar si fara logica. Se vorbeste innebunitor, in continuu, fara rost si fara pauza. Nu exista o alternanta discurs-fapta, teorie-practica, cuvant-pauza. Ai impresia ca toti au uitat sa respire, ca o mie de posturi radio emit in acelasi timp, pe aceeasi frecventa. Consecinta acestor discutii inutile este aceea ca romanii dezvolta deficiente la fiecare secunda, toti am ajunsi niste paranoici, niste nevrotici. Suntem infundati cu politica, asemeni gainilor “stresate” din fermele de pasari, rezultand astfel deteriorarea vietii noastre. E bine ca nu facem oua dar e rau ca “ne inmultim prin pui vii” asa cum zice Cristoiu, transmitandu-ne involuntar nevrozele urmasilor.

In Romania e bine sa traiesti numai daca ai o inclinatie spre morbid sau esti masochist. Promovarea turismului nostru peste hotare ar trebui sa se faca asemeni unei reclame la  inscrierea in legiunea franceza sau la un cimitir al elefantilor(neaparat cu o voce baritonal-guturala):  “Cand simti ca vrei sa mori, vino in Romania. Aici ai certitudinea, nu indoiala! Adevaratii profesionisti suntem noi!” Presupun ca stiti cine se defineste prin “noi”.

Ma uit pe strada si vad din nou feţe cenusii. Oamenii sunt crispati, toti discuta numai de concedieri, un job bun, o plecare in strainatate, o neputinta a acesteia din urma, examenul copiilor aiuriti de legislatia mereu in schimbare, lipsa resurselor materiale pentru procurarea “diverselor” pentru copii, unde sa-ti petreci concediile cu bani putini, ce sa faci pentru a-ti completa veniturile, decesele din familie, speranta de a nu se imbolnavi sau accidenta s.a.m.d. Romanii sunt tristi…romanii aia cinstiti si simpli. Nu vorbesc de fiţosi. Romanii nu mai stiu sa fie volubili, sa-ti zambeasca, suntem toti intr-un razboi rece, tacut, dezvoltand strategii de furt la fiecare secunda, asteptand ca vecinul sa moara pentru a-i lua tigarile si bocancii.  Ne indreptam teleghidati, in fiecare dimineata, catre serviciile noastre, ca niste roboti programati special pentru a indeplini o anumita activitate. Viata noastra e un “matrix” si nu exista niciun Morpheus care sa ne puna sa alegem intre pastiluta albastra si cea rosie, intre vis si realitate. Multi prefera visul, sperand ca viata lor se va imbunatati dar programatorii matrixului au cu totul alte planuri. I-au linsat pe Dumnezeu si pe Diavol si au ramas doar ei la manivela. Niste retardati care plimba joystickul intre plus si minus cu o viteza ametitoare, razand sadic de consecinte. In tot acest timp, softurile curg fara bug-uri si tot universul nostru se inlantuie in stringuri, construindu-ne iluzii, balonase care se nasc dimineata si se sparg seara, dupa o zi se sclavie in matrice. Suntem sleiti de putere, nu mai avem energia necesara impotrivirii, nu mai avem puterea de a distinge intre bine si rau, iar măcăneala permanenta ne distruge iremediabil procesoarele. Suntem ca niste calculatoare 486 ce zac acoperite de praf in muzeele viitorului. Am imbatrinit inainte de vreme sau e posibil sa fi murit demult si nu ne-am dat seama. Simtim permanent un miros de mucegai in jurul nostru si nu stim de ce. Si daca la inceput a fost cuvantul atunci tot el va fi singurul care va supravietui…maca maca maca…

Analize- toate-s vechi si…se repeta

As fi putut spune “istoria se repeta” insa mi s-a parut ca titlul de sus este mai potrivit. Asta pentru ca treaba cu istoria s-a afumat de cat de mult a fost folosita. Dar sa trecem la oitele noastre …

Brambureala reformelor facute pompieristic, asa cum le sta bine guvernelor de dupa ’89 din Romania, a bulversat toate administratiile din tarisoara noastra. Pe plan local se cauta solutii pentru transformari din institutii de stat in tot felul de regii si societati, motivandu-se grija deosebita pe care vajnicii nostri conducatori o poarta bugetarilor . Si uite asa, bugetarii au devenit (din calai) un personaj principal de drama, o victima pe care o plange toata lumea si nu mai stie ce sa faca de dragul ei. Toti vor sa salveze, de la lideri sindicali la primari, parlamentari si ministri. Ai naibii filantropi romani, asa multi ca in tara asta nu am mai vazut.

Privesc cu stupoare cum se repeta, cu o cadenta iritanta, toate scenariile de prost gust care au evoluat pe scena politico-economica din anii ’90. Poate va mai aduceti aminte de privatizarile tip “mebo” sau alte tipuri de privatizari facute special pentru a ruina diverse institutii ca mai apoi sa fie vandute “en gros sau en detail”, pe un pret de nimic, clietelei politice. Si uite asa s-au imbogatit hotii si analfabetii din Romania, aia care acum ne sfideaza cumparand politisti, avocati, politicieni. Asa s-au nascut patronii de tip mioritic, fara imaginatie, fara cultura, dar cu coada-n sus. Daca ii vei intreba, toti iti vor raspunde ca “au muncit”. Asta e  replica lor, singura pe care, de fapt, o cunosc.

Ce credeti ca se va intampla acum? Nimic nou, bineinteles. Se va repeta acelasi lucru. Initial vor exista manageri si conduceri care vor depinde de stat.  Odata formate, unitatile vor avansa o serie de motive pentru care au nevoie de infuzie de capital privat. Usor-usor, cunoscuta clientela de partid va prelua, la preturi de nimic, toate aceste unitati. Guvernantii vor avea astfel doua motive de multumire: vor epata, afirmand ca au respectat intelegerile facute cu FMI si ca le-au dus cu sfintenie la indeplinire(au scapat de mii de bugetari prin transformarile de mai sus) si-si vor rasplati cainii credinciosi. Cunoasteti tiparul? Sau mai bine: recunoasteti tiparul? Nu a fost aceasta inventie patentata pe vremea lui Iliescu? Ei bine, gena comunista nu se dezminte.

Nu se dezminte nici guvernantul roman, care a inceput cu discursuri de schimbare a ADN-ului societatii romanesti si a sfarsit lamentabil, lovind tot in cei care i-au fost fideli si si-au facut datoria fata de societate. Dar, dupa cum stiti, romanul guvernant nu s-a pus niciodata rau cu opozitia. Cum oare sa faca o astfel de greseala? Numai vorba e de el…cand se trece la fapte, iese cu totul alta mancare de peste. Prin 2012 ii veti vedea pe cei care guverneaza azi tot la loc de seama, intr-un post caldut, prin parlament. Ca doar de asta ne punem bine pe din dos cu ceilalti, nu?

Si ca sa punem benzina peste paiele ce ard, va dau numai un exemplu de reforma”de dreapta”: dintre cei doi subprefecti de Prahova a fost obligat sa plece acela care nu a facut traseism politic. Cel putin, nu am auzit vreodata ca Mirela Limboseanu sa se plimbe prin alte partide inainte de cel al carui membru este…inca… A ramas Hornoiu, traseistul. Iar lucrul asta a fost hotarat de guvern. Un guvern de dreapta. Guvernul ala care se bate cu pumnii in piept ca este mai democrat decat…democratia.

Nu fac aprecieri in ce priveste calitatea profesionala a celor doi. Desi faptic, dupa cele intamplate pana acum, aşii tot de partea lui Limboseanu sunt. Consider insa ca decizia, pe fond, este una lamentabila, care dovedeste nivelul moral extrem de scazut al guvernarii auto-intitulate de acum “de dreapta”. Cat despre afirmatia primarului ” Limboseanu nu va mai lucra niciodata in admnistratia ploiesteana”, aceasta ma indeamna sa ma gandesc la doua posibilitati: ori Limboseanu isi da demisia ori i se pregateste o rasplata mult mai substantiala, o functie care sa-i potoleasca frustrarea creata de acest “du-te vino” de prin administratia locala.

Oricum ar evolua aceasta situatie, nu pot decat sa afirm ca tot ceea ce s-a intamplat este penibil si plin de ridicol.  Trebuie sa repet ca, la ora actuala, atat central cat si pe plan local,  in fruntea administratiilor nu exista oameni capabili. Retineti: in fruntea administratiilor.  Si daca vreti sa va convingeti, mergeti putin prin Europa, ca sa pastram continentul. Veti sesiza imediat diferenta.

Brambureala continua dar si minciuna. Un guvern cu multe sanse de a intra in incapabilitate de plata, asa cum spune distinsul personaj care-l conduce, sustine mai nou ca a gasit o modalitate de a deconta bonuri fiscale populatiei. Ei bine, nu exista bani dar…exista! Normal ca exista pentru ce vrem noi sa facem. Mai nou, vrem sa refacem legaturile, oficial, cu PNL. Oficial, da, pentru ca legaturile astea nu au fost niciodata rupte!  Poporul roman, un popor de viteji de altfel, fuge intotdeauna de raspundere. Uitati-va cat de frumos brodeaza guvernantii reducerile de buget si personal. Cum o fac? Cu mainile altora! Cine va decide reducerea de personal? Administratiile locale! Guvernul va face cate un vazut in dreptul fiecarui numar corespunzator oraselor si-i va flutura triumfator, FMI-ului ,hartia pe la nas. Cum se vor face disponibilizarile? Oficial, urmand indicăţiile de sus, asa cum ne stim…neoficial, dupa faimoasele pile si relatii de printre randurile CV-urilor, tot asa cum se stie… Ce va urma? Un mare dezastru! Nu trebuie sa fii profesionist si priceput ci doar limbut, daca intelegeti ce vreau sa spun. Dupa reduceri, la o buna perioada de timp, se va motiva nevoia angajarilor. Cine va fi angajat si cum? Pai, din nou, aia cu relatii, conform patentului iliescian. Si uite asa, mai strangem ceva bani prin conturi si pentru alegeri. Ca doar se apropie 2012, nu??

Se pare ca Romania este tetraplegica. Nu se poate misca dar, in inconstienta ei, doreste sa schieze la campionatul mondial. Si mai doreste sa cucereasca si primul loc! Ce este trist in aceasta tara, este ca politicul nu preseaza numai sistemul de stat ci si pe cel privat. Modelul exemplu pentru generatiile tinere este acela al  mincinosului, pupincuristului, coruptului, manelistului, interlopului. Trebuie sa fii unul dintre ei pentru a reusi in viata, chit ca lucrezi la privat, la stat sau vrei sa fii un “ilustru” om de afaceri.

Analize – oameni mari cu minţi de copii

O sa incep prin a preciza ca orientarea mea ramane de dreapta, o dreapta autentica si nu ceea ce se intampla la ora actuala in Romania, ceea ce putem defini printr-o pseudo-dreapta. Pot spune ca de o buna bucata de timp nu mai recunosc o coerenta in activitatea si discursurile presedintelui iar pentru cine imi va spune “nu faceai tu reclama?”, ii dau acelasi raspuns: nu am avut alternativa. Sustin acest lucru si acum. Nu pot alege un Geoana sau un Antonescu pentru simplul motiv ca nu imi plac oamenii marioneta. Cu asta cred ca am lamurit subiectul.

Situatia de acum nu este de ieri. Aceasta brambureala este rodul unei munci constante si perseverente a clasei noastre politice provenite din tagma incompetentilor si hotilor. S-a furat in delir asa cum spuneam si in posturile anterioare. Se fura si acum iar tot ceea ce se urmareste este propria huzureala. In PDL nu exista oameni ,promovati in functii de conducere, pe care te poti baza. In PDL ca si in alte partide se platesc unii pe altii. Credeti ca spectacolul acesta cu PDL impotriva tuturor este real? Am crezut si eu asta, initial. Am crezut ca printr-un efort al celor putini si competenti de acolo, valorile vor ajunge in functii de conducere. Dar nu s-a intamplat acest lucru.

Vad in ziarele locale o serie de articole in care se descriu fapte care ar putea fi incadrate penal, daca descrierea lor este reala. Cel putin, din punctul meu de vedere, merita osteneala unor cercetari. Nu inteleg cum nu se fac totusi cercetari, nu se actioneaza pe linie de partid pentru a putea spera in supravietuirea unei orientari de dreapta. Am ajuns sa cred ca tot ceea ce se face este inutil.

Ma uit ca totul in societatea noastra musteste de suc politic. Presa este o pensula  folosita pentru a spoi publicul in diverse culori politice si pentru a invrajbi. Administratia a devenit jucaria celor ce dau focuri de tun… galbene, rosii sau portocalii. Intreaga tara a devenit un imens parţ urat mirositor, o bula de gaz ce  fasaie pe masura trecerii anilor, in virtutea inertiei. Cand spuneam ca tara noastra e croita pentru dictatura insa ca este necesara o dictatura in sens pozitiv (ceea ce este foarte greu de realizat cu oamenii corupti sau individual), multi ma criticau pe motivul ca as fi anti-democratie.

Ei bine, priviti va rog aceasta sarada de prost gust de care ne-am plictisit cu totii. Nu inteleg lipsa de comunicare la nivelul PDL. Nu inteleg secretismele acestea care tin mai mult de vremurile de trista amintire. Nu inteleg cum iti poti alege sau cum le poti impune oamenilor niste lideri total lipsiti de imaginatie, ingamfati, cu probleme serioase de comportament. Nu inteleg de ce nu se aduna acesti lideri pentru  a lua o decizie comuna si a nu mai ameti populatia cu discursurile si actiunile lor antagonice.

Spuneam ca nu il inteleg nici pe presedinte care a devenit nehotarat si confuz. Discursuri de genul “justitia ar trebui sa pedepseasca faptele de coruptie” si ” acord respiro guvernului pana la toamna” se bat cap in cap. Cum sa ai pretentia ca unii sa actioneze radical in timp ce tu tolerezi o gloata de oameni confuzi care nu stiu unii de altii.

Romanii devin din ce in ce mai dezamagiti si asta pentru ca s-au saturat de vorbe, de suceli de genul “tva sus, tva inapoi jos”, de pilele care au fost si sunt promovate indiferent de competente, de situatii de mizerie fie ca se lucreaza la privat sau la stat. Poate exista mai multa unitate daca exista mai multa dreptate si un dram de moralitate.

Insa tolerarea coruptiei, a furtului, a minciunii si smecheriei transforma discursurile in ceva lipsit de substanta, de adevar. Nimeni nu mai crede, nimeni nu mai vrea. Cand cineva te minte la nesfarsit ajungi sa-i confuzi glasul cu zgomotul de fond.

Analize- unele lucruri… care este!

Daca la altceva suntem codasi, ca popor,  la ipocrizie suntem insa pe primul loc. Ascultam, cu un sentiment profund  de scarba,  comentariile lui Ion Cristoiu la adresa marii categorii de jurnalisti “speciali” ce se vantura prin presa romana. Il ascultam pe acest ziarist, care mai nou pute de obiectivitate – dupa ce ani intregi infiinta publicatii si mesteca marunt subiecte de doi bani impreuna cu prietenii Rosca si Patriciu (asta din urma cumpara publicatiile de mai sus)- cum le critica pe toate acele piţi ce se perinda pe la stiri, sub numele generic de “reporter” sau “redactor prezentator”. Zicea nenea Cristoiu acum, in netarmurita sa istetime de chinez obosit dupa o pictura pe bobul de orez, (parafrazez): starletele astea in goana dupa senzational…da, recunosc, si eu am facut chestia cu gaina care naste pui vii dar trebuie sa ai talent sa creezi senzationalul. Ei bine, eu nu stiu cu ce e senzationalul asta al lui  mai deosebit ca senzationalul starletelor. Cel putin, eu nu gasesc vreo diferenta. Imi pare rau sa-l dezamagesc pe nenea Cristoiu, dar dansul este parintele acestor starlete. Aceste piţi jurnalistice au fost create de el, undeva in trecut, prin anii ’90. Treptat insa, copilele au evoluat si si-au intrecut parintele maestru. Nimic impresionant dupa parerea mea ci numai prostie cat cuprinde. Nu stiu cat de ipocrit trebuie sa fii (daca permite termeni de comparatie) sa critici ceva plamadit si cultivat de tine. Este ca si cum hotul si-ar critica breasla pentru ca se indeletniceste cu furatul.

Eu ma uitam azi in “Adevarul” la doua articole, unul ce apare in editia de “capitala” si unul aparut  in editia de seara  a ziarului, editie de Ploiesti. Sub semnatura Francisca M. Catană si Simona Popa, apare, in editia centrala, articolul titrat “Excrocherie în pieţe: “Pepenii de Dăbuleni”, aduşi din Grecia sau Turcia”.  Aici ma amuza cuvantul “excrocherie” care pare un arhaism. Eu stiu ca, in mod normal, cuvantul “escrocherie” este opera “escrocului “. Mai stiu ca se foloseste sub forma celui scris de mine mai sus si nu sub forma celui cu “x”. Dincolo de aspectul asta,  in urma lecturarii, putem trage concluzia ca in acest articol se vorbeste de diferentele dintre pepenii cultivati la noi si pepenii importati dar prezentati ca marfa autohtona, ultimul lucru reprezentand escrocheria.

In editia de Ploiesti, apare, sub semnatura Cameliei Nastase, articolul: “Pepeni de Dăbuleni din seminţe olandeze şi turceşti”. Ce ne facem insa ca redactorul nu prea a inteles despre ce e vorba cu pepenii astia de Dabuleni. Redau aici scurtul text publicat de acesta in editia de seara a ziarului mai sus amintit:

“Pieţele ploieştene au fost invadate în ultimele zile de renumiţii pepeni de Dăbuleni, majoritatea comercianţilor asigurându-i pe cumpărători că aceştia sunt sută la sută româneşti.Însă, nu de aceeaşi părere este un producător originar chiar din localitatea vestită pentru harbuzi. „Nu mai există pepeni româneşti. Noi folosim seminţe olandeze, turceşti şi irlandeze. Am cultivat o suprafaţă de peste un hectar de pepeni în care am investit 60 de milioane de lei vechi. Sperăm să ne acoperim cheltuielile”, ne-a declarat Alina Gulin.”

E cu totul altceva! De fapt, escrocheria care se practica in pietele romanesti este aceea ca produse importate, fie ele pepeni sau altceva, sunt prezentate ca produse autohtone, cultivate in Romania. Nu conteaza din ce seminte! Diferenta consta in “made in romania” si “made in…other country”. Nu in seminte! Normal ca nu mai exista seminte de pepeni romanesti, la fel cum nu mai exista nici celebrul porumb romanesc. A avut grija tovarasul de trista amintire sa le distruga! Si nu semintele sunt de vina pentru calitatea proasta a legumelor sau fructelor obtinute de autohtoni ci nestiinta, nepriceperea lor in a le cultiva.Comerciantul, ori prost ori smecher, a prezentat faptul ca nu mai exista seminte de pepeni autohtoni. Sincer, nu stiu nici cati cititori cunosc cuvantul “harbuz” care provine din limba turca. Mai potrivit ar fi fost “bostan”, dar hai sa fim…exotici in exprimare!

Dincolo de toate astea, nu am inteles de ce subiectul trebuie tratat de doua ori, din moment ce se stie faptul ca  “excrocheria” aceasta este veche in toate pietele din tara. In plus, in editia locala, subiectul e cu totul aiurea.

Analize- lumini si umbre

Da, lumini si umbre…mai putine lumini si mai multe umbre. Insa e totusi un inceput.

1. O luminita pala este cea legata de articolele cu tema Mediurg si patronul, aparute sub semnatura lui Mihai Nicolae in Observatorul Prahovean.

2. O umbra mare si umeda este cea legata de articolul semnat in Evenimentul Zilei ( “din greseala” spune el) de Marius Nica. Acel articol pare a fi un interviu al lui Andrei Volosevici, publicat in cadrul unei telenovele marca Evenimentul, numita ” Orasul de vis”.  Ce spune Marius Nica in “Observatorul Prahovean”? Sub titlul “Interviul cu primarul Volosevici din Evenimentul Zilei nu-mi aparţine!”,  printre altele, afirma si ca: “Atat intrebarile, cat si raspunsurile primarului Ploiestiului, fac parte dintr-o corespondenta electronica purtata acum aproape un an. Mentionez că eu nu m-am intalnit cu Andrei Volosevici pentru interviul respectiv, singura confruntare pe care am avut-o cu edilul fiind live, la Alpha TV, in aceasta primavara.”

Aici am o problema. Daca este un interviu realizat electronic, acum un an, de Marius Nica atunci cum se face ca nu-i apartine? Si de ce, chiar daca Marius Nica a colaborat cu Evenimentul timp de 5 ani de zile, le permite redactorilor sa-i foloseasca semnatura pe ceva ce nu-i apartine? Oare colaborarea sau activitatea cu norma intreaga la o publicatie le permite redactorilor sefi sa se foloseasca, fara aprobare, de semnaturile redactorilor? Afirmatiile lui Marius Nica par sa confirme si chiar sa tolereze acest lucru: “Semnatura mea a aparut dintr-o eroare, care nu-mi apartine, dar pe care nu o voi blama avand in vedere colaborarea de aproape cinci ani pe care am avut-o cu EVZ”.

Cand am inceput sa scriu pe acest blog, am afirmat ca in presa se practica frecvent lucrul asta iar unii chiar il incurajeaza. Consider ca este un act anti-deontologic iar incurajarea lui nu face decat rau jurnalismului romanesc. Indiferent de vechimea colaborarii sau activitatii in cadrul unui organ media, folosirea neautorizata a unei semnaturi trebuie incriminata.

3. Umbre din nou…Pe fondul derapajelor guvernarii si  justitiei romane iau nastere monstri. Dan Diaconescu este un astfel de monstru. Sustinut de 50 de babe si alte milioane de prosti, Dan Diaconescu a dezvoltat prin OTV un instrument de manipulare si santaj similar cu ceea ce se practica in acest moment in justitie. Diaconescu a ajuns la performanta unei spalari de creier la nivel national, distragand atentia oamenilor de la propria-i coruptie. Prin urmare, cele 50 de babe alaturi de milioanele de prosti nu se intreaba niciodata cum un individ cu o televiziune de garsoniera si mari datorii la stat a putut sa devina milionar in euro si sa detina chiar si un elicopter sau avion personal. Acestia se gandesc numai ca Dan Diaconescu va infiinta un partid politic care va fi al poporului, al celor prosti si necultivati ca ei, redeschizandu-le astfel oportunitatile de ascensiune pe scara sociala care existau inainte de ’89.

4. Umbre si sperante de lumini…Puterea, opozitia, guvernul si parlamentul nu realizeaza ca dizolvarea CCR este o necesitate rapida. Aceasta pentru ca, oricine s-ar afla la guvernare, ajunge in situatia paradoxala de a se vedea contestat la nivel legislativo-executiv de o mana de 9 oameni care au adus Olimpul pe taramul mioritic. Acesti oameni nu pot fi controlati si nici demisi. Salariile lor nu pot fi diminuate si nici marite decat de ei insisi. Acesti oameni nu pot fi pedepsiti sau acuzati decat de ei insisi(nu veti vedea asta niciodata). Va rog sa va reconsiderati opiniile avute pana acum si sa intelegeti ca Zeus nu este Basescu iar trinitatea a fost inlocuita de foarte mult timp cu “nouătatea”. Dictatura exista in Romania, se numeste CCR, si prin deciziile sale de pana acum a subminat conducerea de drept a tarii dar si drepturile si egalitatile cetatenilor din Romania, incalcand Constitutia. Din acest motiv, CCR este neconstitutionala, fiind necesara dizolvarea ei.

Analize – Shakespeare si politicul romanesc

Nu mi-am putut inchipui, pana in clipa de fata, ca opera lui Shakespeare este o transpunere lirica a Romaniei prezentului. Traim, concomitent, atat o Romeo si Julieta social-politica, cu tenta mioritica, cat si un Hamlet paralizant de real.

Politicul romanesc se zbate sfasiat de dragostea dintre specificul traditional de stanga si impulsurile moderne de dreapta. Guvernul si Parlamentul se zvarcolesc agonizant, secerati de iubirea pentru interesul personal si nevoia unei reforme aducatoare de voturi la viitoarele alegeri. Intreaga conducere a Romaniei precum si institutia superioara care reprezinta varful de lance al justitiei romane se tavalesc intr-o sarada a coruptiei si compromisului, framantata de intrebarea “to be or not to be”.

Pana la urma, vorba englezului mai sus mentionat: this is the question! Se pare ca la noi raspunsul a fost iritant de previzibil: to be! Ce a demonstrat decizia CCR de azi nu face decat sa transforme in certitudine cea mai mare teama a mea de pana acum, ca Romania nu poate scapa de populism si guvernare stangista dar nici de coruptie atat materiala cat si morala. Sa detaliem…

Spuneam in multe din posturile anterioare ca guvernul – care se confunda in Romania, intotdeauna, cu formatiunea politica majoritara- este de dreapta numai la nivel de discurs politic. In realitate, fiecare miscare a acestuia dovedeste ca Romania a ramas si va ramane o tara guvernata de oameni cu porniri de stanga. Ganditi-va cum a inceput procesul de reformare a sistemului social-politic romanesc si cum a sfarsit, penibil si jenant, in acelasi punct. Nu am facut altceva decat  sa constatam ca destinatia cunoscuta ca “punctul numarul doi” era de fapt aceeasi cu “punctul numarul unu” iar traiectoria doar un cerc de toata frumusetea. Din pacate, pentru multi dintre noi s-au irosit timp si sperante.

Dupa cum afirmam mai sus, decizia CCR ne-a trimis direct in vremurile impuscatului. O categorie sociala a fost discriminata in fata altei categorii sociale. Minunatele discursuri despre incurajarea tineretului sa ocupe posturile administrative s-au dovedit a fi de fapt cel mai negru umor de care a dat dovada vreodata un partid si un guvern auto-intitulate “de dreapta”. Compromisul dintre guvern si “esenta” justitiei romane, adica CCR, vine sa adanceasca criza morala a societatii romanesti. Acest compromis nu inseamna decat coruptie tolerata. Un schimb lipsit de scrupule intre conducerea statului si ceea ce ar trebui sa fie cainele de paza al societatii in care traim. Traducerea gestului este simpla: noi va dam mana libera aici iar voi ne tolerati abuzurile. Cu alte cuvinte, noi ne protejam traiul si voi acceptati sa facem asta pe spinarea celor cinstiti.

Dupa urletele tarzanice din jungla discursurilor reprezentantilor guvernului si ai PDL, ne-am ales cu linistea sumbra ce a urmat infrangerii moralitatii de catre sistemul pervers al coruptiei. Neputinta aplicarii reformei, ce-i drept intuita logic de multi dintre noi, a adancit predictia brucanica de dupa ’89 si chiar a impins la inlocuirea valorii cunoscute din ecuatie, adica aceea de “20 de ani”, cu o valoare nederminata, anume “X”. Prin urmare, putem parafraza…Romaniei ii vor trebui “x” ani pentru a scapa de comunism, unde “x” este o valoare mult mai mare si niciodata egala cu 20.

Suntem, asadar, in acelasi “punct unu” de unde am plecat in ’89. Pentru cei care nu isi mai amintesc sau nu au trait vreodata acele clipe, trebuie sa precizez ca desi aveam impresia ca ocupam un “pole position” in cursa progresului…era doar o impresie. Inainte de ’89 se practica discriminarea unor clase sociale si favorizarea altora: cei care nu aveau copii erau impozitati mai mult- cei care aveau mai multi copii primeau mai multi bani; intelectualii erau mentinuti in pozitii inferioare si retribuiti cu sume infinit mai mici decat cei ce faceau parte din “clasa muncitoare”, adica analfabetii si non-valorile; cei care puteau ascede in pozitii cheie in aparatul administrativ aveau nevoie de o “origine sanatoasa” adica parintii lor faceau parte din categoria cunoscuta anterior sub numele de “clasa muncitoare” s.a.m.d.

Acum, situatia este similara: asistatii social au parte de sprijin desi nu au muncit niciodata; statul se bate cu pumnii in piept ca ne creste copiii, obligandu-ne printr-un sistem de legi handicapate sa acceptam o indemnizatie modesta dar nedandu-ne posibilitatea unui trai mai bun prin crearea de oportunitati de afaceri; se practica incurajarea parazitarii sistemului administrativ central si local prin prelungirea varstei de pensionare si reducerea cu 25% a salariilor ceea ce descurajeaza infuzia de tineret; se practica tolerarea pensiilor si salariilor mari in anumite domenii prin decizii gen CCR sau prin motivari nefondate de tipul: reducerea fenomenului coruptiei se realizeaza prin cresterea cuantumului remunerarii personalului in unele domenii; cresterea taxelor si impozitelor; oportunitati aproape inexistente oferite tinerilor pentru a-si intemeia un camin, o afacere; adancirea inegalitatii sanselor intre tineri, vezi tineri ce provin din familii “cu pozitie” versus tineri ce provin din familii modeste; incurajarea traiului de asistat social sub apanajul protectiei sociale prin oferirea unei indemnizatii de somaj pentru tinerii care termina liceul sau facultatea(6luni) s.a.m.d.

Prin urmare, gaurile provocate de evazionisti se vor astupa tot prin exploatarea celor care isi respecta datoria fata de societate iar categoriile asistate vor fi mentinute tot prin exploatarea celor ce muncesc in mod cinstit, indiferent ca o fac la privat sau la stat. Vedeti aici vreo diferenta intre vechea guvernare si cea noua, intre PSD si PDL?

Eu nu vad altceva decat o pierdere de partea PDL care traieste in continuare cu iluzia ca favorizarea categoriilor de asistati ii va aduce voturi in plus in 2012. Din contra, toate masurile sunt percepute ca o izbanda a opozitiei, in special a PSD. De ce? Pentru ca motiunile de cenzura au fost initiate de opozitie iar contestatiile la CCR tot de aceasta. Concluzia la care vor ajunge pensionarii va fi ca datorita PSD, adica a opozitiei, aceste masuri nu au fost aplicate. Concluzia la care vor ajunge bugetarii va fi ca PDL a realizat, in secret, un “troc” cu partea corupta a institutiilor statului pentru ca toti aceia cu pensii de lux, dar si salariatii din anumite sectoare(tot “ai lor”, tot piloşii), sa fie favorizati. Toate acestea in timp ce ei, bugetarii simpli, vor trebui sa suporte reduceri salariale si de personal. Cunoscand foarte bine modul in care se vor realiza reducerile de personal nu pot decat sa prevad o noua scadere a popularitatii PDL in randurile votantilor pentru 2012. Si iata cum fermecatorul englez – pomenit la inceputul postului meu – arunca provocator, partidului portocaliu, intrebarea existentiala pentru anul alegerilor viitoare: to be…or not to be?

Analize- din lac in… ocean

Guvernul Boc a intrat in criza. Probabil asa face orice guvern din Romania atunci cand da de fundul sacului si nu mai stie pe unde ar putea scoate camasa. Deocamadata, nu se stie cu precizie unde s-ar tăia. Ce a rasuflat pare a fi dezamagitor deoarece incurajeaza tot stanga, tot asistatii. Nici gand de o rasplata cuvenita celor ce si-au facut, dintotdeauna, datoria fata de societate. Nu, pentru ca nu ne sta in fire lucrul asta si pentru ca am mostenit acea nesimtire comunista pe care nu o dai jos nici racaind-o cu lama!

Asa-zisa opozitie ar trebui sa taca. De ce? Pai hai sa ne amintim ce dezastru au facut PSD-istii cand au fost la guvernare si cat de mult au furat. Un Nastase, un Remes, un Mitrea, un Vacaroiu, o Stanoiu…si exemplele ar putea continua cu nedreptati si alte furaciuni. S-a furat cum s-a putut mai bine, pe toate caile, in toate pozitiile, chiar si la WC! Apoi a venit guvernul PNL, condus de Tariceanu. S-a furat si mai mult, Patrici, Vanturi, Varujani si altii. S-au risipit bani pe campanii electorale, afirmandu-se ca economia bubuie. Nu a fost asa, din contra…sacul era aproape de fund.  De aceea, Tariceanu a facut “reforma” in administratie. Adica, tot la prosti, a redus cheltuielile cu aparatele electro-casnice. Credeti ca nu s-au mai cumparat in administratia centrala? Eee…va inselati! A venit apoi timpul coalitiei, PD-L cu PSD. Dupa ce nu au facut altceva decat sa puna bete in roate reformei, PSD-istii s-au retras brusc de la guvernare, dand toata vina pe PD-L. A venit momentul in care “oamenii de bine”, carora nu le-a pasat de popor, ne-au lasat fara presedinte. Presedintele pe care, constitutional vorbind, l-am votat. Noi, poporul, nenorocitul asta de popor care trebuie sa indure, ori de cate ori niste inconstienti rastignesc economia tarii.  Din nou bani, din nou referendum. Apoi a venit perioada cand tara s-a dus de rapa, economic vorbind. Cine au fost cei care ne-au lasat patru luni fara guvern si nu au acceptat nicio solutie constitutionala? PNL-istii si PSD-istii. Cu sprijinul unora din PD-L, desigur… Daca le-ar fi pasat de popor, asa cum spun,  atunci nu s-ar fi comportat ca niste copii rasfatati dorind sa impuna un prim-ministru marioneta. Nu, nimeni nu avea un plan anume. Nimeni nu avea atunci un plan de salvare a tarii din dezastru. Totul era pentru ei, pentru burdihanul lor, pentru orgoliul lor, pentru lupta lor, imberba si imbecila, de satisfacere a dorintelor proprii. Nimic altceva…poate numai un ocean de minciuni pentru cei umili si cinstiti, insultandu-le astfel inteligenta.

Desi nu sunt de acord cu multe dintre masurile de austeritate promovate de guvernul Boc, nu pot sa nu remarc ca actiunile opozitiei nu fac decat sa inrautateasca situatia. Oare avem nevoie de o noua perioada fara guvern? Oare avem nevoie de un nou consum de finante pentru un referendum care nu foloseste la nimic? Daca opozitiei ii pasa cu adevarat de popor atunci renunta la cheltuielile si numeroasele avantaje oferite fara limita de pozitia politica. Ei nu sunt bugetari? Asa insa, permiteti-mi sa ma indoiesc de bunele intentii prezente numai in discursuri.

Ce nu pot intelege nici acum este modul in care s-au gestionat banii la nivel guvernamental. Parca nu avem de-a face cu oameni care au absolvit invatamantul superior. Parca avem de-a face cu un grup de gherţani ce au castigat la loto si arunca cu banii in stanga si in dreapta uitand sa priveasca in sacul unde-i tin.  Apoi, cand ajung din nou la conditia de jos cauzata de inconstienta si prostia ce le macina spiritele, intrebati fiind cum de au ajuns in aceasta situatie, ne raspund tâmp : pai…era intuneric in sac!

Da, s-a furat. Sunt de vina toti, din ’89 incoace. Sunt de vina si romanii pentru ca au tolerat acest lucru. Sunt de vina PDL-istii pentru ca au zambit si s-au bucurat atunci cand au reciclat PSD-isti, PNL-isti, PRM-isti si alti -isti. Da, au tolerat totul pentru niste gologani. S-au aruncat in mocirla coruptiei fara sa se gandeasca ca, la un moment dat, nu va mai ploua si vor ramane intepeniti in noroi.

Priviti numai cat de frumos “salveaza” Iulian Badescu interesele prahovenilor, cele pe care, sustine el, le-a vandut Roberta Anastase. O face oare incercand sa reformeze partidul alaturi de Cristian Preda si Monica Macovei?  Nu, nu. Cum ar putea cineva sa le “salveze” mai frumos decat plecand din PD-L la PSD? De-a dreptul …sublim!