Intermezzo…

Am gasit pe internet, pe blogul unui cetatean, un textulet care reprezinta parerea lui despre mine. O puteti citi aici si, cred ca si aici…daca nu ma insel. Domnul claudius, care isi exprima parerea numai cand este invitat sa o faca (<<la cerere>>-cum zice el acolo)  imi spune urmatoarele :”…nu e bizar sa le reomanzi altora sa deschida o carte cand nici tu nu esti mai breaz(a)?”

Ei bine domnule claudius, daca citeai cu atentie ceea ce am scris observai ca atunci cand spun “sa deschida o carte” nu ma refer la greseli gramaticale care sunt inevitabile, zic eu, in orice text jurnalistic  si nu puricesc textele jurnalistilor sa vad daca au mancat vreo litera etc.Pentru aceste lucruri exista corectori si acel “cap limpede”. Asadar, cum spuneam, daca citeai cu mai multa atentie observai ca ma refer la modul de a face jurnalism si nu la “cum scriem si vorbim corect romaneste”. Si, daca tot o tinem cu puricatul textelor, iti multumesc ca imi “reomanzi” sa modific cuvantul “servici”, lucrul pe care l-am si facut. Sper sa te simti multumit ca mi-ai facut un serviciu.

Pe de alta parte, cred ca puteam sa jur ca vor exista o multime de persoane care vor fi gata sa denatureze cele spuse pe blogul meu si sa distraga atentia de la ceea ce este important spre ceea ce este mai putin important in cazul de fata ( nu am spus lipsit de importanta, ok?).

Prin urmare, indiferent de parerea ta si de misto-urile vizitatorilor / prietenilor tai, prezente in comentariile de pe blogul tau, imi pastrez opinia. Si anume ca jurnalismul inseamna mult mai mult decat misto-urile second hand ale unor oameni nematurizati care incearca sa se impuna printr-o atitudine “cool”, asumandu-si statutul de jurnalisti cand nu prea au habar cu ce se consuma acest lucru. Chiar daca lucrezi in presa scrisa sau audio-vizuala si ai impresia ca fluturasul pe care il primesti in fiecare luna este o “garantie a calitatii” tale de jurnalist, asta nu inseamna ca este si adevarat.

Din pacate, in jurnalismul din Romania aceasta parere se intalneste la 90% dintre indivizii ce lucreaza in breasla. Pentru ei indrazneala sau tupeul pe care unii afirma ca un jurnalist ar trebui sa il aiba echivaleaza cu nesimtirea. Si daca nesimtirea asta ne ajuta sa denaturam faptele si sa ne construim o stire “senzationala” care va aduce o ingrasare a sumei de pe fluturas, atunci restul nu conteaza. La ora actuala, in Romania, exista 10% jurnalism si 90% “comunicare perversa” cu toate formele si mutatiile ei.

In incheierea acestui post, iti ofer si eu parerea mea, dar nu la cerere. Parerea mea este ca parerea ta despre blogul meu este ca un tulei in calea unui aparat Gillette Mach 3 Turbo, ca tot e lumea innebunita dupa reclame!

Jurnalista vertebrata