Religia, prostia si TBC-ul

Slujbe si post. Slujbe si oameni. Acatist, pomelnic, pomeni si pocainta. Sado-masochismul inventiei ce poarta nume de “pacat”. Apoi, guma de sters a pacatelor, creata tot de “pacatos” si daruita cu inconstienta popilor, spre a putea fi manipulat , in traducere “gratiat” si a-si incepe din nou periplul pacatelor. Religia = o inventie arhaica alaturi de slujitorii sai, mari promotori ai lipsei de igiena. Cat de frumos isi complica oamenii viata.

Ideea acestei postari mi-a venit privind o slujba nesfarsita unde erau prezenti munti de coliva, insirandu-se crestineste pe jos, amintindu-mi de obiceiurile celor din Afganistan, acel loc uitat de lume si de civilizatie. Un picnic rustic intr-o lume ce pare sa pretinda a fi moderna dar care este intepenita in secolul XIX si nu isi revine deloc.

Apoi, mi-am dat seama ca romanii isi merita atat conducatorii dar si bolile care le mananca constant sanatatea. Nu se poate sa nu observati lucrul asta care reiese, mai nou, si din stirile de televiziune sau presa scrisa in care este prezent OPC-ul. Romanii nu mai gandesc in timpul postului si se pare ca pentru ei postul in sine devine un pacat pe care Dumnezeu l-ar sanctiona drastic. Lipsa carnii precum si a lactatelor din alimentatia romanilor pare sa le afecteze grav gandirea si implicit sanatatea. Se grabesc sa indeplineasca un ritual idiot si se ingramadesc la raioanele care comercializeaza peste, intr-o zi dezlegata, apostrofandu-i pe cei care se ingrijesc de sanatatea lor in propozitii la fel de idioate “n-are pestele nimica, sunt alte probleme de care trebuie sa se ocupe dom’le, parcarile de exemplu”.

Nu iti ramane decat sa tragi concluzia ca romanul ar manca si cacat, la propriu, daca ar citi lucrul asta in Biblie sau daca i-ar spune popa. Scuzate sa imi fie cuvintele pe care le folosesc, insa, deja se stie ca romanul este un client fidel al mancatului de cacat la figurat si ma refer aici la minciuni.

Romanul este de altfel un vasnic aparator al pudorii, declarandu-se si manifestand chiar in mod violent impotriva legalizarii bordelurilor, a homosexualitati, a drogurilor etc. Insa, pentru romani pare a fi mult mai important locul de unde ai putea contacta un virus si nu caile. Daca pomenesti de biserica atunci de acolo este imposibil sa te imbolnavesti deoarece, asa cum bine spune popa, daca ai credinta in lucruri sfinte nu se atinge de tine boala. Ei bine, TBC-ul chiar nu este religios si stim prea bine ca enoriasii romani sunt bogati in domeniul asta. Am vazut chiar persoane cu TBC, angajate sa comercializeze alimente. Acestea fie ca au avut “pile” pe undeva pe la medic si au venit cu un buletin de analize “curat”, fie ca patronului putin i-a pasat de ce se intampla cu semenii lui atat timp cat<iese profitu’>.

Presa urla din toti plamanii sai, afectati sau nu de TBC, ca suntem primii in topuri cand este vorba de aceasta boala, insa ne prezinta tacticos, in fiecare duminica dimineata, pioasele slujbe care determina oamenii sa inceteze a gandi si-i imbarca intr-o calatorie in care scopul principal pare sa fie numarul cat mai mare de icoane pe metrul patrat care au fost pupate intr-un timp “t”.

In rest nimic nu mai conteaza. Cele sfinte ne mantuie si atat de mult se induioseaza de bietii pacatosi incat îi miluie si-i fereste de toate relele. Oare?

Jurnalista vertebrata