Mozaic

Nu am inteles niciodata cum, in campaniile electorale, demonstratiile pline de altruism ale partidelor politice pot influenta opinia cuiva despre o anumita formatiune de acest fel. Cum oare cineva care si-a definitivat o ideologie poate balansa politic de la un partid la altul asemenea unei prostituate de lux care-si schimba des chilotii intre partidele de sex pentru a le crea dependenta clientilor cu “ştaif”.

Pentru mine ideea de schimbare promovata de staff-ului de advertising al oricarui partid, in campaniile electorale, are o caracteristica ezoterica in sensul ca poate fi inteleasa numai de persoane confuze sau de creaturi la care interesul personal este intotdeauna pe locul intai. Prin urmare, primeaza oarecum hedonismul si mai putin spiritualitatea. Astfel, personal nu pot vedea in aceste campanii decat o pierdere de timp si de bani.

Opinia mea politica nu poate fi influentata de activitatile demonstrative ale unei formatiuni politice ,opusa ca doctrina , intr-o luna sau chiar intr-un an de campanie electorala. Desi romanii par sa fie extrem de afectati atunci cand sunt criticati, se pare ca toate actiunile promovate de formatiunile politice demonstreaza contrariul adica veridicitatea criticii. Intr-o Romanie a anului 2008, cetatenii nostri dragi, dominati in mare procent de simtul spiritualitatii, al valorii si al frumosului, se dau in vant dupa pungile cu pesti ale PDL-istilor sau “small-şii” si berica PSD-istilor. In aceeasi Romanie a anului de gratie 2008, ortodocsii cei fara de pacate lasa tone de mizerie in urma lor, dupa slujba “bizantina” de Inviere, de la miezul noptii si alte tone de mizerie dupa picnicul rosu de 1 si 2 mai.

Insa, opinia politica se schimba dupa cum vin pungile cu mancare si alte surprize, dupa numarul lozincilor pentru mentinerea in buna stare a spatiilor verzi si in general a mediului. Probabil, mizerabil prin definitie, romanul din clasa inculta si multa ce populeaza aceasta tara, doreste ca numarul slugilor ce-i strang gunoiul sa se inmulteasca.

Am auzit prin mass-media ca stereotipul verbal al politicienilor- preocupati de servirea natiunii cu de-ale gurii, gratuit, in scopul obtinerii de voturi- este: “asa e si in strainatate”. Ei bine, sincer, nu i-am vazut pe Hillary Clinton, Tony Blair, Barack Obama sau Sargozy aruncand bere si bucati de carne de vita simpatizantilor sau oferindu-le pungi cu faina, zahar etc.

Trecand de la una la alta, pentru a justifica titlul postului de azi, am constatat ca natura nu prea agreeaza comunismul sau in fine, ceea ce se serbeaza pe “întâi de Mai” cum se zicea nu demult intr-un cantec patriotic. Pe 1mai am auzit numai de nenorociri, ba ca a avut loc un accident grav de autocar in Egipt, unde au fost raniti si morti si au fost implicati si romani, ba ca in Iran a fost un cutremur destul de serios, ba ca in Japonia s-a rasturnat un autocar plin cu persoane in varsta care se indreptau spre nu stiu ce lăcaş de cult si ăsta soldat cu multi raniti si morti, ba ca nu stiu ce agentie de turism din Romania a pacalit niste copii trimitandu-i in Franta dar neplatindu-le excursia desi acestia o achitasera cum prevedea contractul.

Apropo, ultimul caz arata ce fel de caracter are romanasul nostru, pentru ca nu stiu pe cine lasa inima sa pacaleasca niste copii care doreau atat de mult sa vada si ei strainatatea. Si parca nu-ti vine sa-i lasi de izbeliste, sa fie sechestrati in curtea hotelului pentru ca nu le-ai platit cazarea si sa nu aiba cum sa se intoarca de acolo pentru ca firma de transport nu mai are bani de benzina pentru ca tu nu ai platit nici asta desi asa ziceai ca faci si sa fie nevoiti sa doarma in autocar, pana cand cei de la Consulat sau Ambasada Romana din Franta gasesc o solutie in ceea ce-i priveste. Si asta in ciuda faptului ca acei copii ti-au achitat 300 si ceva de euro de persoana pe pachetul de voiaj, asa cum le-ai pretins. Cine zicea oare prin comentariile de pe blogul meu ca imi place sa arunc cu lături, fara motiv, in ceea ce e romanesc?

Revenind la politica, cel mai mult imi place stilul candidatului independent care se practica in aceasta campanie locala, anume “voteaza x-lescu, candidat independent sustinut de cutare partid”. Este interesant cum poate fi independent si sustinut, in acelasi timp, de o anumita formatiune politica. In cazul in care candidatul asta va castiga alegerile, oare nu va promova partidul care l-a sustinut ??? Fiti siguri ca nu! O alta varianta a acestui joc este alianta pe care o face un partid cu un candidat asa-zis independent, ceva de genul ” alegeti x-lescu, cutare formatiune politica, la judet si z-etulescu, independent, la Primarie!”. Superb!

Cazul care intrece orice imaginatie este cel al lui Oprescu. Demisia sau autosuspendarea sa din partid, prea intens mediatizata, este catalogata de oamenii inteligenti drept un “fake”. Asta pentru ca, in cazul in care Oprescu va castiga functia de primar general, se va intoarce pe fata sau …pe din dos…la partidul care i-a asigurat un trai decent atat inainte de ‘89 cat si dupa, adica PSD.

De fapt, Oprescu este o facatura. Un om construit de comunisti si promovat de ei prin “cunostintele” parintilor sai, taticul sef de sectie pe la SRI si mamica, personaj important la SIE, inainte de ‘89. Oare puteam spera altceva pentru el? Se fac bani foarte usor cu un pix si o hartie. Iar balariile de genul “ce prost o duceau doctorii inainte de ‘89″ sunt doar…balarii.

Privitii pe doctori cum reactioneaza cand dau gres colegii lor de breasla. Priviti asa zisul Colegiu al Medicilor cat de “aspru” este cu sanctiunile. Priviti cati asa-zisi doctori intra in politica si priviti-le si averile. Oare credeti ca ele sunt construite relativ recent??? Va inselati.

Multi dintre dragii nostri medici au promovat tratamente cu medicamente apartinand unor firme care au oferit in schimb tot felul de “pachete turistice”. Credeti oare ca deplasarile in strainatate se faceau in scopuri de “schimb de experienta”? Nu fiti naivi! Fenomenul nu este strict localizat pe teritoriul tarii noastre, ci globalizat. In America, spre exemplu, au fost descoperiti si arestati medici ce conduceau staff-ul unor policlinici private. Subordonatii, tot medici, erau obligati de sef sa promoveze tratamente bazate numai pe medicamentele unor firme, chiar daca acele tratamente se dovedeau a face mai mult rau decat bine. In schimbul acestor tratamente, deosebit de scumpe, medicul sef primea mita sub diferite forme. “Buboiul” s-a spart insa, atunci cand numarul celor “afectati” de tratamentul respectiv a crescut rapid, cu alte cuvinte in loc sa se simta bine, bietii oameni se simteau foarte rau si mai platisera si o caruta de bani pentru asta. S-a declansat o ancheta si toata manareala a iesit la iveala.

Diferenta intre “ei si noi”este ca acolo se fac anchete serioase si se descopera si vinovati. Nu mereu insa in cele mai multe cazuri. La noi, medicamentele scumpe sunt subventionate de stat si totul este acoperit foarte bine pentru ca …”ei se controleaza pe ei”.

Marele Oprescu nu rezolva cazuri complicate, majoritatea operatiunilor medicale fiind executate de asistenti sai. Este ca si cand cineva ar avea de facut un fel de mancare dar o multime de angajati s-ar ocupa de spalarea si taierea ingredientelor pe cand personajul principal ar veni si le-ar pune pe toate la un loc, intr-un vas, ar amesteca compozitia o singura data, cu o lingura, apoi si-ar lasa staff-ul sa termine opera. Si, bineinteles, meritele sunt asumate in intregime de catre personajul de mai sus. Ceilalti figureaza pe undeva pe la rubrica “si altii”. De o gramada de timp, doctorul Oprescu a detinut extrem de multe functii, executate bineinteles de altii. Contravaloarea finalitatii acestor procese se regasea insa in conturile mult mediatizatului doctor.

Pentru oamenii cu capul pe umeri, nu poti fi director la “x” spitale, chirurg, parlamentar si cine stie cate alte lucruri, toate astea intr-o umila zi lucratoare. Pentru ca practicarea meseriei de chirurg, prin definitie, cere foarte mult timp. Restul celor mentionate anterior…nu mai au loc. Este o mare diferenta intre o titulatura si o meserie insusita si practicata cu simt de raspundere. Diferenta o face daruirea. Cunoastem multe exemple din trecutul nostru de aur, in care societatea era suprapopulata cu academicieni “codoişti”

Insa de doctori numai de bine, ca vorba aceea ” numai pe ăştia îi avem” si doamne-fereste sa ne imbolnavim ca dam de ei pe acolo! Asa ca nimeni nu zice un “pâs”…am zis eu ceva????

Mai bine hai sa vedem ce ne mai ofera partidele la pungute, in aceasta campanie. Pesti au fost, bere si ea, mici la fel…alo, partidele…ia faceti-va cu un desert “ancoa”!

Jurnalista vertebrata