Analize – Discriminati sau discriminatori?

Intotdeauna am militat pentru drepturile persoanelor cu handicap. In orice context, atunci cand situatia ivita era mai mult sau mai putin legata de acest subiect, am incercat sa sensibilizez persoanele sanatoase, sa le fac sa priveasca acea situatie din unghiul unui individ cu dizabilitati. Nu mi-au placut niciodata situatiile in care defectele fizice congenitale sau cele dobandite  in urma unui accident au constituit un motiv de amuzament sau de batjocura si am intervenit, mustrandu-i pe cei care nu erau constienti de raul pe care atitudinea lor il producea acelor persoane.

In ultimul timp insa,  am observat ca multi dintre aceia care se considera discriminati sunt de fapt mari discriminatori. Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca numarul lor nu este unul insignifiant si ca imperfectiunea lor cauzeaza nevoia de perfectiune in cazul altora. Daca ar fi sa transpunem aceasta situatie intr-o viziune populara, am putea spune ca multi dintre ei vad paiul din ochii altora dar nu vad barna din ochii lor.

Asa zisul “gay fest” din acest an( din Romania) mi-a demonstrat, pe de o parte, nivelul de inteligenta al majoritatii ce ne formeaza natia si, pe de alta parte, sictirul comunitatii gay din Romania fata de aceasta stagnare intelectuala a poporului roman. Acest sictir s-a manifestat prin faptul ca, spre deosebire de anii trecuti cand comunitatea gay participa in numar mult mai mare la acest tip de manifestatii, anul acesta nu s-a mai obosit sa isi consume energia incercand sa demonstreze unor obsedati (hetero)sexual(i) ca legatura dintre doua persoane nu se reduce numai la copulatie. Desi in aceasta situatie cuvantul “copulatie” nu este tocmai potrivit, dat fiind faptul ca definitia sa in DEX este oarecum peiorativa, sper totusi ca ati inteles esenta frazei de mai sus.

Am citit o gramada de comentarii la articolele din ziarele ce au incercat, in felul lor, sa redea cronologia evenimentului amintit mai sus si pot spune ca nici nu ma asteptam la altceva. Asta pentru ca, in fiecare an in care au loc astfel de manifestari pe plan national, vad aceleasi comentarii caracterizate prin prostie si ura. Cuvantul care domina aceste comentarii (in afara de puzderia de injuraturi ce implica falusuri si alte organe) este “normalitate”. Ei bine, normalitatea asta inseamna de fapt o… anormalitate. Cum oare ai putea sa definesti “normal” un individ care si acum iti invoca un zeu atunci cand nu-si poate explica un lucru? Cum ai putea defini “normal” un individ care injura de mama focului intr-un comentariu de trei randuri,  argumentand asta prin faptul ca se teme ca nu cumva vreunul din copii sa nu-i fie “corupti”? Oare injuraturile alea din comentarii sunt atat de normale si chiar nu vor fi citite de tineri? Cum ai putea defini “normal” un individ care in viata lui nu a citit Biblia insa e in stare sa-si omoare semenul numai pentru ca popa i-a zis ca ala e un pacatos? Oare “normalitatea” cuprinde si dusul la curve urmat de raspandirea sifilisului…la alte curve…si chiar condamnarea sotiei la acest calvar si poate chiar blamarea ei?

Oare normalitatea asta inseamna sa bei cat cuprinde, sa faci copii cu duiumul, sa-i trimiti la cersit si sa profiti de pe urma lor? Si cand iti bati nevasta… beat fiind …aia tot normalitate e? Atunci cand furi, cand faci abuz de putere, cand inseli, cand iti bati joc de oameni, cand sfidezi legile, cand violezi, cand omori…aia tot normalitate se cheama? Prin urmare, normalitatea se identifica cu heterosexualitatea. Nu conteaza nimic altceva decat sa fii heterosexual! Atunci poti sa fii linistit pentru ca esti normal! Mi se pare ca suna ca o reclama: normalilor…dormiti linistiti, heterosexualitatea vegheaza pentru voi!

Si cum le poti cere, cu nonsalanta, semenilor tai sa te accepte asa cum esti -atunci cand dumnezeul cel mult laudat a demonstrat inca o data ca e departe de a fi perfect si te-a “blagoslovit”  cu vreun strabism, cu un membru mai scurt sau stramb, cu o cocoasa sau cu vreun accident care ti-a rapit fericirea de a-ti simti corpul un tot unitar- atat timp cat nu faci altceva decat sa-i critici pe altii care sunt la fel ca tine?! Cum poate o persoana cu handicap sa critice o alta persoana cu handicap?

Este ca si cum cocosatul de la Notre Dame ar rade de un altul din categoria sa! Toti suntem handicapati, toti avem vicii, toti avem pacate. Si cu toate astea, cele mai nenorocite si mizere caractere umane pledeaza “not guilty” si arunca bolovanii in semenii lor. Aceasta e frumusetea prostiei…nu doare niciodata si e nesfarsita.

Dincolo de toate acestea, cei care isi exteriorizeaza prostia au pretentia ca noi, ceilalti, sa nu-i criticam deloc. Ii admir pe oamenii care, necunoscand un cuvant, se abtin de la comentarii si spun sincer “nu stiu”. In acelasi timp, ii detest pe cei care considera ca daca fac parte din prima generatie care defecheaza la portelan, se transforma pe loc intr- o enciclopedie , acest lucru scutindu-i de fapt de lectura. Si uite asa incep ei sa abereze, confundand curva cu homosexualul si pe acesta din urma cu pedofilul si de ce nu, cu zoofilul la care mai adauga putina necrofilie si pe toate astea le asezoneaza cu o strigatura din aia traditionala “sa-i omoram ba, baga-mi-as…”(stiti voi brandul lui Freud).

Toate astea fiind zise, incep demonstratiile anti-gay. Grupurile de aici nu sunt altceva decat o adunatura de indivizi dominati de prostie, habotnicie si violenta. Pretind insa ca se simt amenintati de un grup de beleuzi, multi dintre ei nefacand altceva decat sa defileze imbracati similar cu aceia care participa la carnavalul de la Rio. In plus, unii tin chiar sa ne demonstreze cat de barbati sunt ei si incep sa construiasca scenarite cum ca daca indrazneste vreun gay ” sa le puna mana pe cur” atata-i trebuie! Pumnul lor de “barbat adevarat” se opreste in nasul aluia sau in alte parti ale corpului, dupa preferinta. Eu am inceput sa iubesc astfel de evenimente. Si asta pentru ca ma amuza nespus de mult indivizii descrisi mai sus care demonstreaza, prin ceea ce spun, ca sunt mult mai aplecati spre hedonism decat oricare altii. Pentru ca daca atunci cand vezi o pereche, fie ea de heterosexuali sau gay, si primul peisaj creat de imaginatia ta se rezuma la doi trazniti in pielea goala care fac sex… atunci deja ai o problema.

Si pe cand multi dintre noi nu vedem in acest gay fest decat o amenintare la adresa heterosexualitatii, un lucru rau, un pacat, realitatea este cu totul alta. Acesti gay, care ies an de an pe strada pentru a-si cere sau ocroti drepturile, ne demonstreaza, de fapt, ce inseamna sa fii unit. Pe langa ei, noi suntem lasi. Si asta pentru ca niciodata nu sarim in ajutorul colegului de serviciu atunci cand seful isi bate joc de el si nu-i plateste orele suplimentare la fel cum nici altii nu sar in ajutorul nostru, pentru ca niciodata nu iesim cu totii in strada sa luptam impotriva coruptiei din sistem, pentru ca intotdeauna suntem orbiti de lacomie care ne dezbina si ne poarta, pe zi ce trece, si mai departe de acea normalitate pe care pretindem ca o reprezentam.

jurnalista vertebrata